Niste sugative o sa va intrebati?! Da, niste buretei foarte atenti la tot ce se intampla in jurul lor si care capteaza si asimileaza tot.
Astfel, ii auzim apoi folosind cuvinte pe care le-au auzit si ei pe undeva si li s-a parut ca suna intr-un fel anume, ca nu le cunosc, gesturi pe care le-au vazut la alti copii sau la adulti si pe care le repeta identic, chiar fraze pe care spun altor copii si le-au fost spuse lor.
Dar mai ales copiii ii imita pe parintii lor. Sigur ca si baietelul va dori sa citeasca un ziar precum taticul lui chiar daca il tine invers, si fetita se va imbraca si se va aranja ca mamica ei. Copiii sunt foarte atenti la cum se comporta parintii lor fata de alti adulti. Ei sunt primul lor model si de aici isi formeaza o multitudine de reactii.
Ceea ce nu inteleg, repeta si ei cu alti adulti sau alti copii pentru a vedea punand in act cum este sa faci acel lucru.
Copiii nu au insa un criteriu de selectie in acest proces de imitatie. Nu exista lucruri bune si lucruri rele de imitat. Ei nu pot face diferenta, totul este o informatie care vine inspre ei. Uneori parintii sunt chiar surprinsi de unde a aparut un anume gest si cum l-a invatat copilul. Aceasta invatare este automata.
De aceea aici intervin parintii care introduc repere si separa lucrurile pe care copilul ar trebuie sa le pastreze si cele pe care nu ar trebui.
Chiar daca li se pare amuzant cum copilul imita alti adulti, sau poceste anumite cuvinte pe care nu le poate pronunta, pronunta cuvinte pe care nu le stie, parintii trebuie sa ii explice copilului si sa il invete ce inseamna aceste gesturi si cand sunt ele utile, si care nu ii folosesc.
A-l incuraja presupune a cultiva niste scheme pe care copilul le va pastra si le va folosi mai tarziu intr-un mod neadecvat la scoala, la gradinita sau in familie.
Sa fim asadar aproape de copiii nostri si sa ii insotim pe masura ce invata si asimileaza diverse lucruri, ajutandu-i sa le transforme si sa le adapteze mediului familial si social.