Poate ca nu sunt decat un om confuz, vorba Domnului Cehov...

De Angela Baciu , scriitor în Blogul Angelei Baciu 12 iun 2014

Nu stiu cam cati ani aveam, sa fie vreo 17. Profesorul meu de limba romana ne adusese la scoala (liceul pedagogic) doua reviste literare: Amfiteatru si Convorbiri Literare. Ajungeau greu revistele la noi, nici nu se gaseau. Trebuia sa rogi pe cineva care pleca la Bucuresti sa iti faca rost de ele. Era bucuria noastra, a elevilor, sa primim periodic cate o revista, citeam poezii in cenaclul scolii. Asa se face ca acolo am descoperit “posta redactiei”, locul acela in care citeai texte semnate de cei ce bateau la portile afirmarii. Mi-am facut si eu curaj sa trimit cateva poezii. Scriam de prin clasa a V-a, dar nu indraznisem sa arat nimanui poeziile mele. Am pregatit doua plicuri cu texte pentru posta redactiei din Amfiteatru si Convorbiri Literare. Fireste ca aveam emotii, imi aduc aminte ca prima scrisoare i-am adresat-o redactorului sef de la Amfiteatru, Domnului Radu G. Teposu si cealalta Domnului Mircea Iorgulescu. Acela a fost pasul hotarator…cati ani au trecut de atunci? 27 de ani. Nu am mai povestit niciodata aceasta intamplare. Iata cum ne aducem aminte de oameni frumosi, vietile si destinele lor literare, cum ti-i amintesti de parca a fost ieri… Dar, sa ne intoarcem. Au trecut multe saptamani, nici nu mai credeam ca imi va raspunde cineva. In fond, eram o eleva care a trimis cateva poezii naïve, imi spuneam. Ne apropiam de vacanta de primavara si primesc nu una, ci doua scrisori, de la ambele reviste. Deschid plicul de la Iasi si Domnul Mircea Iorgulescu ma instiinteaza: “Domnisoara, ne pare rau, ati incurcat adresa si destinatarul”. Atat. Eram uimita, nu scria nimic despre poeziile mele, despre scrisoare…nimic. Deschid celalalt plic. De la Bucuresti. Un scris de mana frumos, aproape scolaresc, cald. O scrisoare de jumatate de pagina in care sunt incurajata sa scriu, sa mai trimit poezii si, cine stie, poate trec pe la redactie (pe vremea aceea redactia Amfiteatru era pe o straduta aproape de gara bucuresteana). Si, spre finalul scrisorii sunt atentionata sa fiu mai atenta cand trimit scrisorile cu posta, sa nu mai incurc numele si adresele. Imi venea sa si plang, dar sa si rand in acelasi timp. Ce se intamplase ? de emotie, pe plicul de la Iasi si adresa Convorbirilor Literare trecusem numele lui Radu si pe plicul de la Bucuresti trecusem numele lui Mircea. Sigur, o mare greseala, insa…am avut noroc. Radu, sau Tepi cum ii spuneau prietenii, vazuse ceva in poeziile mele si mi-a dat curaj. I-am citit scrisorica aceea de nenumarate ori. Spre toamna am trimis alte poezii, de data aceasta am fost foarte atenta. Adresa am scris-o chiar la masina de scris, pe vremea aceea avem o masina veche, de vreo 30 de ani, o aveam de la o doamna in varsta care mi-a oferit-o in dar “Pentru tine, copila, sa iti amintesti de mine cand n-o sa mai fiu”. Si imi amintesc mereu de Doamna Alba, fusese in tinerete dactilografa. Spre sfarsitul anului am debutat literar, imi aparuse primul grupaj de poezii si o prezentare semnata Radu G. Teposu. Nu eram doar la “posta redactiei”, ci …debutasem in revista Amfiteatru. Asa a inceput calatoria mea, deloc usoara. Cand l-am cunoscut pentru prima data, m-am dus in redactie sa iau revista, imi amintesc ca m-a insotit mama si prima intrebare a lui fusese: “Ai venit cu mama? Are mare grija de tine” . Era un om bland, rabdator, statea in biroul din redactie cu textele mele in fata si imi explica ce trebuie sa fac, ce sa mai schimb, ce e bine, ce nu…Si el scria, si asa am aflat ce critic minunat si talentat era. Facea parte din generatia ’80, avea prieteni, dar, asa cum mi-a marturisit mai tarziu, nu multi; acolo in redactie l-am cunoscut si pe Ioan Buduca si multi altii. Nu-i poti uita pe cei ce ti-au fost alaturi. Intotdeauna, Radu va fi pentru mine, indrumatorul, cel ce mi-a deschis usa catre Poezie si nu numai. De ce spun acest lucru? Tot de la el am invatat sa fiu o pastratoare a tot ce e bun, valoros, durabil. Am avut sansa sa cunosc multi oameni frumosi, valorosi, sa-mi fac prieteni; tin atat de mult la Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon, Cezar Ivanescu care imi spunea (cum imi spune si Lucian) Chira Chiralina, de Fanus Neagu, Nora Iuga, Ana Blandiana, de Emil Iordache si…multi altii. Si mi-a aratat drumul si spre publicistica. M-a facut sa inteleg ca tot ce inseamna dialogul, comunicarea, scrisoarea, corespondenta, reprezinta prietenia si mai tarziu…istoria literara. Am facut zeci de interviuri, astazi ele devenind document-poveste: cu Laurentiu Ulici, Mircea Santimbreanu, Mircea Zaciu, Cornel Regman, Ion Zamfirescu, George Astalos, Nina Cassian, Constantin Ciopraga, Dan Alexandru Condeescu, , Emil Iordache, Cezar Ivanescu, Emil Manu si multi, multi altii, acum amintindu-i doar pe cei ce au plecat spre nestiut. De ce pleaca oamenii buni si unde pleaca ei? Cartile lui Radu le-am citit pe nerasuflate, autografele cu dedicatii erau mereu pline de caldura, de incurajare. “Istoria tragica si grotesca a intunecatului deceniu literar noua” (1993), “Viata si opiniile personajelor” (1983) si “Suferintele tanarului Blecher” (1996) „Cred ca sunt un amestec ciudat de ironie si patriotism, de sensibilitate plastica si lirism, de predispozitie teoretizanta si explozie imaginativa. Sau poate ca nu sunt decât un om confuz, vorba Domnului CEHOV” imi declara intr-un interviu. Iubea tot ce facea, sprijinea poetii tineri, critica sa era corecta, verticala, iubea filosofia si oamenii. Ei, da, chiar daca nu avea multi prieteni, iubea oamenii. Era exigent si cu el, si cu ceilalti. “Criticul literar nascut în zodia Berbecului scrie bine, are cultul expresiei, are instinct artistic, e funciarmente un lyric” mi-a mai marturisit cand l-am intrebat cum este criticul nascut in aceasta zodie. Imi aduc aminte ca a zambit cand i-am adresat intrebarea, spunand ca nu a mai fost intrebat si ca il pusesem pe ganduri. Il ascultam vorbind la diferite intalniri si manifestari la Iasi, Bucuresti, Botosani, Slobozia; la Casa Pogor ii ascultam povestile depanate alaturi de Cezar, Lucian si Mircea Petean, ce vremuri…nu stim unde pleaca cei tineri, si de ce pleaca…mai avea atat de mult de spus, de scris…La o lansare a cartii mele “Maci in noiembrie” la Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti (carte publicata la Editura “Dacia”) imi marturisea: “sa nu te opresti, sa scrii tot ce vezi, ce auzi, scrisul va fi intr-o zi salvarea ta”. Si, asa a fost. Premonitie? Coincidenta? Cu o luna înainte de a pleca printre îngeri, marele critic RADU G.TEPOSU scria : "Se însereaza în viata mea si constat ca am avut prea multe ambitii ca sa fiu fericit pe de-a-ntregul. E o trufie sa traiesti cu dorintele încordate la maximum, ca si când ai vrea sa prinzi totul, sa nu scapi nimic. Pâna la urma, nu ramâi decât cu iluziile macinate de talazul încrâncenarii, precum scoicile prefacute în nisip. Nimic nu justifica eroismul de a purta viata pe brate ca pe-o mireasa. Daca as avea bani, mi-as cumpara o insula, ca sa scap de ispite". Scrisul lui te invata, simteai uneori ca parca ai fi scris chiar tu acele randuri, le-ai gandit, le-ai simtit si altcineva le-a scris pentru tine. “Cum ar trebui sa sune, în opinia Dumneavoastra, crezul unui critic literar al zilelor noastre?” l-am intrebat iar. Si mi-a raspuns:« Tatal nostru care ne citesti,/ Învata-ne sa-i judecam drept pe cei/ Care scriu/ si nu ne duce în ispita laudelor desarte,/ Nici în cea a hulei nemeritate,/ Ci ajuta-ne sa vedem în fiecare carte/ Adevarul estetic, dîra de existenta, freamatul fiintei,/ Iluminarea launtrica/ si ne iarta erorile noastre de judecata/ si fa-ne culti, ca suntem multi !… » Candva, intr-o dupa-amiaza tarzie l-am vazut pentru ultima oara pe Tepi in redactie, in sediul nou. Pregatea o noua editie din Cuvantul. Era calm. Pe birou erau asezate intr-o ordine aproape nefireasca: creioane ascutite, pixuri, stiloul. “Am mult de lucru…” zice, “voi termina maine”…

* in memoriam Radu G. Țeposu (n. 19 aprilie 1954, Șirnea, județul Brașov– d. 5 noiembrie 1999) a fost un critic literar, eseist și cronicar literar român, reprezentant al generației optzeciste.

ANGELA BACIU - scriitor Aprilie 2014, Bucuresti / Galati

Tag-uri: angela baciu radu g teposu poezie critica literara

Articolul anterior

"Indiscutabil, eu m-am nascut poet!"zice Nora Iuga Articolul următor

Norman Manea la TNB

Poate ca nu sunt decat un om confuz, vorba Domnului Cehov...

Adaugă un comentariu 0

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

Laserul CO2 – Tratamentul ce poate elimina ridurile și semnele trecerii timpului

O familie britanică a cumpărat o casă în Sicilia cu doar 3 euro

Mel Gibson speră să filmeze anul viitor continuarea blockbusterului „Patimile lui Hristos”

Un excursionist a supraviețuit două săptămâni în munți doar cu fructe de pădure

Reședințe ale unor vedete de la Hollywood, distruse de incendiile de vegetație care se extind în Los Angeles

4 substanțe frecvent folosite în medicina estetică și efectele lor

Amna are un nou iubit, la 5 ani de la divorț: „Așa trebuie să funcționeze lucrurile”

Cum să trăiești sustenabil: 5 mici schimbări cu impact mare

Tratamentul pentru cancer al regelui Charles al III-lea evoluează pozitiv şi va continua anul viitor

Denzel Washington s-a botezat la New York şi a primit licenţa de preot

Menopauza: Ce este, când apare și care sunt simptomele

Miley Cyrus a fost dată în judecată, fiind acuzată că a copiat în „Flowers” o melodie a lui Bruno Mars

Ce se întâmplă dacă mănânci pește dimineața, la prânz și seara, potrivit nutriționistei Mihaela Bilic

Fructul minune care îți poate salva dantura: „Curăță saliva și împrospătează respirația”

Substanţele nutritive care pot încetini îmbătrânirea creierului. Descoperirea inedită făcută de oamenii de ştiinţă

Papa Francisc și-a lansat autobiografia, 'Hope' în peste 100 de țări

Nicole Kidman nu își dorește ca fiicele ei adolescente să vadă scenele erotice din noul său film

Laserul CO2 – Tratamentul ce poate elimina ridurile și semnele trecerii timpului

Jude Law îl va interpreta pe Vladimir Putin în „The Wizzard of Kremlin” de Olivier Assayas

Marina Almășan, un nou ordin de protecție împotriva lui Georgică Cornu

Harry şi Meghan au lansat felicitarea de Crăciun cu o fotografie a copiilor lor

Ultima locuinţă a actriţei Marilyn Monroe, desemnată monument istoric

Ultima dorință a surorii cântăreței Mariah Carey. Alison Carey ar fi primit îngrijiri paliative

Elena Lasconi, despre reţeta favorită:„Îmi place mâncarea românească!”

Descoperirea uluitoare a lui Dan Negru în Paris: Locul secret pe care românii îl omit

Echipe noi și surprize mari în „Asia Express 2025”. Cine sunt concurenții aleși?

Horoscop 18 Ianuarie 2025. Racii au parte de cea mai buna zi, Fecioarele sunt in centrul atentiei

Cât costă să cânte Sofia Vicoveanca sau Vlăduța Lupău la evenimentul tău?

Horoscop mâine, 18 ianuarie 2025: Luna în careu cu Uranus aduce provocări majore

Intră în contul

Recuperare parolă