Ne sperie numarul mare de victime intr-un singur accident, cu toate ca statistic vorbind, decesele in caz de accident de masina sunt cu mult mai numeroase. Fiind in interiorul avionului aflat in aer, instinctul de supravietuire (‘’infrunta sau fugi’’) nu se poate manifesta, iar adrenalina care inunda corpul in acel moment, nu isi poate exercita functia ei naturala, ceea ce creste tensiunea fizica si psihica.
La decolare si aterizare esti anuntat de acest lucru si primesti instructiunile necesare; la fel se intampla si in caz de prabusire: insotitoarele de zbor anunta ca urmeaza sa aterizati fortat si ce trebuie sa faceti; acest mesaj este un ca un baros de o tona ce cade peste tine. Socul acesta produce blocaj fizic si mental. Gandurile o iau razna, corpul se misca necontrolat, frica este atat de intensa incat resimti durere in muschi, in oase, in organe, in gat, inima isi intensifica bataile aproape ca o simti iesind din piept, pulsul este accelerat. Aceste conditii fizice naturale sunt menite sa asigure individului supravietuirea. Cand esti insa legat cu centura iar distanta si timpul pana la impact scad cu fiecare secunda, neputinta, disperarea si resemnarea iau locul sperantei pentru supravietuire.
Si totusi, statistic vorbind, 95% din accidentele aviatice au supravietuitori. Deci frica de zbor nu vine din pericolul real (fiind cel mai sigur mijloc de transport in prezent) ci vine mai degraba din gandul sau credinta ca nu se poate supravietui unei prabusiri, din sentimentul de nesiguranta dat de lipsa controlului asupra propriei vieti.
Cei mai multi oameni se panicheaza in situatii de criza extrema, cand de fapt, ideal ar fi sa aveti tot calmul si detasarea ’’din lume’’ pentru a fi lucizi si a sti ce aveti de facut. Puteti supravietui unui accident aviatic daca stiti cum, cand si ce aveti de facut.
Ce trebuie sa stii si ce ai de facut
1. Sa purtati imbracaminte lejera cand calatoriti cu avionul, pantaloni lungi, helanca cu maneca lunga, pantofi usori: In caz de impact sau incendiu, va protejeaza de lovituri si arsuri; hainele sintetice se aprind repede si se lipesc de piele. De preferat lana sau bumbac.
2. Locul in avion este mai putin important deoarece nu stiti care va fi locul impactului. Au fost situatii in care cei de la coada au supravietuit, la alte zboruri cei din fata, sau de la mijloc. Nu este o regula. Mai important decat locul pe care stai este orientarea ta in spatiu si a sti ce ai de facut pe moment.
3. Urmareste cu atentie instructiunile de zbor de fiecare data chiar daca sunt ’’plictisitoare’’ sau crezi ca le stii pentru ca iti ofera informatii stricte si clare despre cum sa te salvezi.
4. Citeste de fiecare data instructiunile de siguranta aflate in buzunarul scaunui din fata ta. Poti crede ca stii totul insa unele avioane au instructiuni diferite.
5. Localizeaza toate iesirile si observa cum se deschid usile. De obicei insotitoarele fac acest lucru insa daca au suferit rani sau au murit, va trebui sa o faci tu daca este cazul.
6. La fiecare calatorie, dupa ce ti-ai luat locul, fa-ti un plan mental cu ce ai de facut in caz de prabusire. Ar putea parea ceva nebunesc sa te gandesti de fiecare data la ce este mai rau. De ce nu? Este un gand realist, nu masochist. In fond, viata ta depinde de faptul ca stii ce ai de facut imediat.
7. Fixeaza centura de siguranta cat mai strans posibil, si cat mai aproape de pelvis pentru a nu bloca respiratia si a nu presa organele. Este un os foarte puternic si va sustine corpul la impact. Este osul care a sustinut sarcina si prin care te-ai nascut. Intrarea in contact cu aceasta parte a corpului tau te apropia mai mult de instinctul tau de supravietuire, cel care te-a facut sa lupti sa vii pe lume. La modul general, aceasta conectare te va ajuta oricand in viata in momente dificile. Este centrul fortei tale.
8. Foloseste masca de oxigen cand este eliberata autormat. Intai o pui pe a ta si apoi i-o pui copilului sau unei alte persoane aflata in dificultate langa tine. In caz de aterizare in apa, deschide vesta cand esti pe punctul de a sari in apa si nu in avion. S-ar putea sa te blochezi si sa nu mai poti ajunge afara sau ca vesta sa se sparga.
9. Lasa toate lucrurile inautru pentru ca nu vei avea nevoie de ele si te vor incomoda, ba mai mult iti scad sansele de a ajunge afara.
10. Pregateste si copilul sau copiii, repetand fiecare actiune: intai tu apoi el/ei. Daca mai este un adult cu tine, luati-va responsabilitatea unui copil fiecare si stabiliti sa va intalniti afara pentru a evita imbulzeala si cautarea care va fac sa pierdeti vremea. Nu tineti copilul in brate deoarece la impact nu-l veti mai putea proteja. Fixati-l strans pe scaunul lui si aratati-i cum sa se aplece cu toracele mult in fata. Asigura-l ca totul va fi bine si ca sunteti impreuna. Poti sa-i spui ca abia astepti sa-l imbratisezi cand veti fi afara insa acum fiecare sta pe scaunul lui pentru ca asa este regula si daca nu o respectati veti fi pedepsiti. 11. Pregateste-te fizic pentru impact. Intai copiii apoi tu. Cum? Prin adoptarea unei pozitii care sa apere corpul de socul impactului la sol. Aceasta este cu picioarele intinse sub scaunul din fata pentru a le proteja (veti avea nevoie de ele pentru a iesi), toracele cat mai aproape de genunchi, palmele pe scaunul din fata, una peste alta, iar fruntea peste palme. Ele te vor ajuta sa iti sustii corpul si vor proteja capul si gatul. Mai poti pune mainile la ceafa si toracele lipit de genunchi. La impact, corpul oricum tinde catre aceasta pozitie insa fiind pregatit deja, eviti ruperea coloanei, a gatului, dizlocarea membrelor.
12. Pastreaza-ti calmul si luciditatea pentru a fi prezent inainte, in timpul si dupa impact, pentru a fi constient in fiecare moment ce ai de facut, avand in imagini simularea mentala a fiecarui pas. Nu ai timp pentru ’’lamento’’. Ai timp doar sa faci tot ce este necesar si tine de tine sa te salvezi.
13. Daca impactul are loc pe uscat, incendiul care urmeaza este o chestiune de timp. Pentru a evita sufocarea si arsurile trebuie sa ajungi cat mai repede afara. Desfa centura, intai la tine, apoi copiilor. Indreapta-te catre iesire. Daca este fum, respiratia este ingreunata. Ai putea merge pe branci pentru a respira aerul care se mai afla inca in partea de jos, insa risti sa fii calcat in picioare de cei cuprinsi de panica. Cel mai bine este sa te indrepti cat mai repede spre iesire, urmarind culoarul format de beculetele rosii care se afla langa marginea scaunelor. Este bine sa ai o batista sau o masca umezita cu apa, sau orice poate impiedica sa inspiri direct fumul toxic, el fiind de obicei principalul factor responsabil de deces. Daca impactul se produce pe apa, sansele de supravietuire cresc, cu conditia ca avionul sa nu se scufunde.
14. Indeparteaza-te de avion la aprox. 500 de metri pentru a fi la distanta de o explozie care ar putea surveni in orice moment. Ramai alaturi de cei care sunt afara pentru a primi ajutor cand acesta va fi posibil.
Cum te pregatesti fizic, mental si emotional de-a lungul timpului, pentru situatii de criza majora
In primul rand, cumpara-ti un manual de supravietuire in conditii extreme. Informatiile cuprinse in manual iti dau siguranta ca stii ce te asteapta si ce ai de facut. Teama vine de fapt din a nu sti la ce sa te astepti si ce sta in puterea ta sa faci.
Emotional - nu prea ai de ales, lasa emotiile sa se manifeste, sa curga, nu le strangula. Cu cat le suprimi, cu atat ele vor creste si te vor destabiliza. Accepta-le ca pe aliatii tai cei mai buni, cei care te pun in alerta si-ti ascut simturile.
Fizic - adopta un stil de viata echilibrat, cu sport si alimentatie sanatoasa si somn odihnitor. Vei fi lucid, vei avea energia si forta necesare momentului.
Mental - Adopta stilul de gandire pozitiva, optimista, aplica tehnici de relaxare, meditatie (ajuta la o mai buna gestionare a gandurilor si emotiilor, linistind ’’valurile’’ undelor cerebrale).
Cum invingi frica
- Accepta realitatea: calatoria cu avionul este de aproximativ 200 de ori mai sigura decat cu masina.
- Sa stii la ce sa te astepti: frica vine din nesiguranta, din ceea ce nu cunosti si nu stii ce ai de facut.
- Mediteaza: te ajuta sa-ti calmezi gandurile parazite si iti cresc prezenta de spirit ‘’pentru aici si acum’’.
- Poti cere medicului de familie sa-ti prescrie un medicament anti-anxietate.
- Poti lua lectii de ’’supravietuire’’: parasutism, zbor, inot, saritura cu coarda elastica de la inaltime, sa faci trasee montane, orice iti creste increderea in propriile forte.
- Accepta ca riscul face parte din viata si nu poti detine tot timpul controlul. Nu stii niciodata ce se afla dupa colt.
- Consulta un specialist si urmeaza sedinte de psihoterapie pentru anxietate, fobii, atacuri de panica.
Daca treci prin experienta unei situatii extreme, viata ta, valorile, prioritatile, perceptia, masura lucrurilor se schimba semnificativ. In orice caz, daca in urma experientei traite nu mai poti dormi, ai cosmaruri, tipi in somn, ti-e frica, te sperii si tresari frecvent, este de mare ajutor psihoterapia pentru tulburarea de stres post-traumatic. In loc de incheiere, un argument personal: recunostinta adusa instinctului de supravietuire
In ultima saptamana, am fost afectata de stiri cu continut negativ: mii de copii dispar anual fara urma, avioane care se prabusesc si au sau nu supravietuitori. Primul a creat o revolta greu de stapanit fata de cei care nu au simt moral, valori umane, si dorm bine pe perna avand un job ca oricare alt om (dar doar ca oricare alt om nu un job oarecare) si anume, rapirea copiilor si Dumnezeu stie mai departe, de nu-i mai gaseste nimeni niciodata. Ce lume nevazuta de noi exista in paralel? O lume a lor, in care ei ne vad pentru ca au intentia sa ne vada dar noi nu-i vedem pentru ca nu intra in orizontul nostru de interese. Mi-am pus intrebarea: Cand, cum, in ce conditii si la cine apare si se cristalizeaza constiinta morala, valorile umane, respectul de sine si de aproape? Cat de mult sau de putin trebuie sa-mi las copiii la joaca? In cine sa le spun sa aiba incredere si in cine nu? Sa le spun sa aiba incredere doar in mine si tata? Vor intelege ca nimeni si nimic nu este demn de incredere. Sa le extind lista cu unele persoane apropiate? De unde vor sti cat de apropiati sau mai putin apropiati imi sunt? Se stie ca cei care rapesc sunt maestri in castigarea increderii.
Criza mea paranoica este oarecum indreptatita pentru ca anul acesta a disparut un copil de varsta baiatului meu, iar anul trecut alti doi, din vecinatatea locului in care lucrez si in care copiii mei se joaca. M-am vazut in situatia unui joc pervers al sortii, in care soarta este inlocuita cu zarul unui rapitor, iar viata unui copil incepe sa depinda nu de parinti asa cum este firesc atata vreme cat este mic, ci depinde de un pedofil, de un traficant, membru al unei bande de crime organizate, de un un strain care ii da sau nu un banut, fiind pus la cersit cu picioare rupte, ars, oparit, de lama unui macelar cu bisturiu si diploma de specialist cu prestigiu, de parinti care nu vor sa stie de unde vine inima noua pentru a salva copilul lor. Este ametitor sa constientizezi cum binele si raul sunt doua notiuni atat de incolore si ca ele prind culoare in ochii celui care le vede, prin lentilele si filtrele lui roz, maro, arbastre, verzi...
Oare eu as dormi linistita sa stiu ca operatia copilului meu a reusit datorita unui alt copil si ca intr-un loc din aceasta lume o mama isi plange deja fara lacrimi puiui pe care la adus pe lume? Nu stiu. Dar numai gandul de a ma pune intr-o situatie sau alta produce o furtuna de emotii. In ce lume traim… O lume promisa a fi sigura pe hartie, prin acorduri la masa oficiala, in cladiri cu geamuri care izoleaza caldura, frigul, zgomotul dar cand iesi afara nu te mai apara nimeni. Esti tu cu tine ca in jungla. Macar in jungla te bazezi pe instinctul de supravietuire. In jungla strazii atrocitatile se intampla cu buna stiinta si din placere nu pentru supravietuire. Am inteles ca trebuie sa-mi apar copiii ca in jungla dar nu de vietati acoperite de blana ci de vietati acoperite cu haine ingrijite, zambesc frumos, iti ofera incredere, promit iluzii si ofera cosmarul din care nu mai iesi.
Apoi am auzit stirea cu avionul disparut fara urma si sansele ’’0’’ de supravietuitori. Calatorind frecvent cu avionul impreuna cu copiii, m-am vazut inca o data in scenariul neputintei de a-i proteja. Am plans si am stat mai mult de jumatate de ora cu mintea golita in timp ce masina era ’’spalata’’ de ploaia ce se mai calmase dupa furtuna de acum doua zile. Atunci am inteles prin propria mea fiinta cum apare frica, atacul de panica, fobia pe care pacientii le descriu, mi-am analizat tot travaliul emotional si gandurile care veneau in minte si am decis: Voi face tot ce-mi sta in putere pentru a supravietui chiar si unui accident de zbor, pentru mine si pentru copii mei, voi face tot ce stiu sa fac, voi face apel la toate abilitatile mele pentru a ma proteja si a-mi proteja copiii, cu luciditate, pana la ultima ’’carte’’. Poate doar atunci voi vea dreptul sa spun ’’asta e, fie ce-o fi’’. Dar inca nu voi spune pentru ca fie ce-o fi, inseamna ca mai este ceva, mai este cel putin inca o alternativa si eu pe aceea o voi pandi.
Doua situatii extreme: rapirea si prabusirea. Scenarii care iti schimba forma neuronilor, iti schimba sinapsele, iti schimba viata. Scenarii care te absorb in vartejul unei crize existentiale. De cate ori nu auzi aceste scenarii, aceste stiri si parca niciodata nu te ating ca in momentul acela, ’’momentul tau’’. Mi se spune ca sunt o persoana dura, severa, care se descurca in orice situatie. Si totusi, am avut si eu, si inca mai resimt ’’momentul meu’’ de criza existentiala, neputincioasa sa-mi apar copiii. Dar in final, am decis: pana la momentul ’’0’’, oricand si daca va fi vreunul, ma voi antrena in dobandirea abilitatilor de supravietuitor si ii voi invata si pe copiii mei.
Intre timp mi-am promis sa ma bucur de ei si de minunata lor prezenta in viata mea. As vrea sa le multumesc inauntrul meu si in afara mea pentru fiecare clipa a existentei lor, incepand de la prima scindare a celulei lor, acolo jos, metaforic situat in pelvis, instinctul de supravietuire.
Pericolul te paste la tot pasul, si in aer si in apa si pe pamant. Acest lucru face parte din viata insasi. In mare parte depinde si de tine sa supravietuiesi fiecarei zile. Suntem ’’civilizati’’ si punem uneori la zid ’’instinctele’’ care ne-ar aminti de ’’originea vietii’’. Avem legea si pedepsim o mama care a furat sa le dea de mancare copiilor flamanzi dar scapa fara urma cei care smulg zambetul si viata dintr-un copil.
Obisnuim sa spunem ca oamenii sunt buni sau rai, bogati sau saraci, etc. Eu as mai adauga si optimisti sau pesimisti, invingatori sau pierzatori. Si nu in ultimul rand supravietuitori si supravietuitori. Nu este o greseala de scriere. Cu totii ne nastem cu instinctul de supravietuire. Depinde de noi sa-l tinem treaz, activat, gata oricand sa ne sustina. Cu totii suntem supravietuitorii fiecarei zile pe care am depasit-o cu succes. Uneori insa, suntem depasiti de situatie si nu mai stim cum sa actionam. Important este sa avem un plan pe care sa-l aplicam in orice situatie. Nu stim daca este cel mai bun dar macar este ceva si acest lucru iti da siguranta si incredere si nu gandirea resemnatului ’’mai bine sa nu stiu’’.
Necunoasterea este pedepsita de lege oricum. Faptul ca nu stii nu este o scuza. La fel si in viata, ignoranta este pedepsita de insasi forta vietii poate mai aspru decat o face legea. Fiecare individ este obligat sa cunoasca legea si se supuna legii. In viata, ne supunem legilor supravietuirii si avem datoria sa le cautam, sa le aflam, sa le aplicam si sa supravietuim. Nu vreau sa dau o impresie fortata ca poti supravietui cu lejeritate in orice situatie ci ca ignoranta si renuntarea sunt impotriva instinctului care ne-a impins spre lumina vietii. Daca sta ceva in puterea noastra, atunci sa facem acel lucru.
Preturile s-au scufundat pentru ca tu sa calatoresti fara griji!
Zeita de turcoaz, cucerita de o romanca!
