…e femeia. Culmea! Femeia aia care le face pe toate, care se ingrijeste de toate si mai ales de el, a ajuns sa-i devina o povara. De ce? Cum? Poate ca tot ea e de vina. Asa e cand dai prea mult, eventual tot, si nu stii sa ceri nimic in schimb.
In ce fel e considerata povara? “Cere” prea multe domnule. In ultimii ani am auzit o multime de barbati plangandu-se ca femeile au prea multe zile de sarbatorit. Ei trebuie sa cumpere prea multe flori si cadouri si s-au plictisit, iar treaba asta a devenit o povara. M-a mirat cat de usor a “trecut” femeia de acasa, adica partenera de viata alturi de toate celelalte femei pe care “trebuie” sa le sarbatoreasca. Pentru ca daca n-ar trebui, nu si-ar bate capul si ar rasufla usurati.
Si acum sa vedem din 365 de zile cate are un an, cam cate ii “trebuie” femeii sa-si aduca aminte de ea. Sa o luam de la inceputul anului: ziua de nastere si onomastica (desi nu toate femeile au nume sarbatorite in calendarul bisericesc), apoi vine Sfantul Valentin si/sau Dragobetele (desi sarbatorile astea sunt mai mult pentru tineri si multi nu le iau in seama!), apoi vine 1 martie, 8 martie (care e o sarbatoare comunista, asa ca putem uita si de ea) si poate ziua in care cei doi s-au cunoscut, ori s-au casatorit (desi acelea se uita destul de repede si ele, si sunt pentru amandoi, nu doar pentru ea). In concluzie, cate am avea? Trei! Pentru ca restul sunt “la alegere”. La alegerea barbatilor. Si ia uite cum din 365 de zile pe an, daca femeia “vrea” sa fie bagata in seama cu o floare sau un mic cadou, cere prea mult. Nesimtita! Cum isi permite??
1 si (eventual) 8 martie pentru barbati reprezinta unul dintre cele mai mari suplicii. Tortura, ce sa mai! Iar daca nefericitul si-a ales un job preferat de femei, iar la birou e inconjurat de acestea, ar face mai bine (gandeste el!) sa se imbolnaveasca in zilele respective sau pur si simplu sa chiuleasca de la birou. Asa ar scapa si de ditamai cheltuiala si de momentele stanjenitoare de genul – iti dau martisorul, floarea sau cadouasul asta, dar n-am absolut niciun sentiment pentru tine; o fac numai si numai din obligatie. Cine il obliga de fapt? Probabil ca ea, sau ele, colegele de la serviciu, daca n-ar primi decat un simplu “La multi ani!”, ar fi putin ranite, poate in gandul lor ar face un comentariu tendentios, dupa care ar uita toata afacerea. Sau, si mai rau, i-ar gasi o scuza “amaratului”, care nu are suficienti bani sa cumpere flori si martisoare pentru toate colegele, ca sunt prea multe.
In urma cu vreo 10 ani, am asistat la un 1 martie mai…ciudat. Un barbat cu stare si sotie, avea de “dat” martisoare colegelor si colaboratoarelor de la serviciu. Cred ca erau in numar de 15, sa zicem. Sotia lucra si ea in acelasi holding; nu in acelasi birou cu el! Aparusera ghioceii si cosuletele acelea din nuieluse, cu ghiocei. Si ce s-a gandit el?!? Sa cumpere tuturor cate un cosulet cu ghiocei, la care sa puna si un snurulet de martisor. Asa impusca doi iepuri dintr-un foc. Numai ca, dumnealui era cam zgarcit si si-a zis ca daca le cumpara cu o zi inainte, o sa le ia putin mai ieftin. Zis si facut. Le-a lasat pe pervazul biroului, gata pregatite pentru a doua zi, cand era 1 martie. Supriza! Dimineata, toti ghioceii erau ofiliti. Durere mare. Ce sa se faca el acum? Logic, o sa cumpere inca un rand. Asa ca, de unde spera sa faca o mica economie, a platit de doua ori pretul. Si asta n-ar fi fost nimic. DAR, sotiei I-a cumparat exact acelasi cosulet cu ghiocei si snurulet de martisor, pe care avea sa i-l ofere atunci cand le oferea si celorlalte femei din departament. Incerc sa mi-i imaginez plecand de acasa impreuna, in aceeasi masina, el nespunand nimic, neoferindu-i ei nimic. Si apoi, ajunsa la serviciu, sa fie tratata la fel ca celelalte colege, cu care el n-are decat relatii de buna ziua. Oare barbatul acela chiar o iubea pe ea?? Si este vorba despre un om care la inceputul anilor 2000 castiga in jur de 3000 de euro. Deci saracia lui nu era tinuta in portmoneu, ci in suflet. Cam asa si cu mare parte dintre ceilalti barbati care considera femeia o povara iar aceste cateva zile pe an un supliciu.