cuplu

Un studiu revoluționar arată cum fericirea partenerului...

Citeste mai mult»
anca

Mesajul emoționant al Ancăi Țurcașiu despre nepoțica sa,...

Citeste mai mult»
P. Diddy

P. Diddy este acuzat de o nouă agresiune sexuală asupra...

Citeste mai mult»
Vladimir Shklyarov

Poliţia rusă a deschis o anchetă după moartea unui...

Citeste mai mult»
Marius Borg Hoiby

Fiul prinţesei moştenitoare Mette-Marit a Norvegiei,...

Citeste mai mult»
Ridley Scott

Ridley Scott spune că sărutul gay al lui Denzel...

Citeste mai mult»
Adriana Bahmuteanu

Adriana Bahmuțeanu îi cere ajutorul premierului Ciolacu...

Citeste mai mult»

Beyoncé va susţine un concert live pe Netflix în 25...

Citeste mai mult»
Charles Dumont

Charles Dumont, compozitor pentru Edith Piaf, a murit la...

Citeste mai mult»
motan

Un motan din Scoţia dispărut de acasă, găsit la 500 km...

Citeste mai mult»
Conan O'Brien

Conan O'Brien va fi gazda ceremoniei Oscar 2025

Citeste mai mult»
 Daniel Craig

James Bond - Următorul actor va fi în vârstă de 30 de ani...

Citeste mai mult»
Lady Gaga

Lady Gaga va apărea în sezonul doi al serialului "Wednesday"

Citeste mai mult»
colier

Un misterios colier cu diamante de 300 de carate a fost...

Citeste mai mult»
celine dion

Céline Dion a avut o apariţie surpriză la prezentarea de...

Citeste mai mult»
Denzel Washington

Denzel Washington anunţă că va juca în "Black Panther 3"...

Citeste mai mult»
Kate Middleton

Prinţesa de Wales va fi gazda concertului de Crăciun de...

Citeste mai mult»
John

John Krasinski, desemnat ''cel mai sexy bărbat în viaţă''...

Citeste mai mult»
Silviu Prigoană

Care a fost cauza decesului lui Silviu Prigoană

Citeste mai mult»
exerciţii fizice

Cinci minute de exerciţii fizice în fiecare zi ar putea...

Citeste mai mult»
Regina Camilla

Regina Camilla îşi reia angajamentele oficiale, însă cu...

Citeste mai mult»
pudra

Cum să creezi un machiaj de lungă durată

Citeste mai mult»
inel

Un inel de logodnă de 70.000 de dolari trebuie returnat...

Citeste mai mult»
Chris Martin

Chris Martin a întrerupt un concert pentru a ajuta un...

Citeste mai mult»
Kate Middleton

Prinţesa Kate a apărut în public pentru a doua zi consecutiv

Citeste mai mult»
Kate Middleton

Prinţesa Kate revine în viaţa publică şi va participa la...

Citeste mai mult»
Liam Payne

Trei persoane au fost inculpate în legătură cu moartea...

Citeste mai mult»
madonna

Madonna a criticat realegerea „infractorului condamnat,...

Citeste mai mult»
credit

Recomandări pentru un sfârșit de an organizat și relaxat

Citeste mai mult»
Tyka Nelson

Cântăreaţa Tyka Nelson, sora lui Prince, a murit la...

Citeste mai mult»
TikTok

O provocare de pe TikTok determină zeci de adolescente să...

Citeste mai mult»

Notariat Dorobanți Raluca Tunescu

Citeste mai mult»
sport

De ce este esențial să facem mișcare dimineața și seara

Citeste mai mult»
Jamie Lee Curtis

Jamie Lee Curtis, despre victoria lui Trump: „Înseamnă o...

Citeste mai mult»
Whoopi Goldberg

Whoopi Goldberg a refuzat să-i pronunţe numele lui Trump...

Citeste mai mult»
copil

Top 5 pilote pentru copii: confort și calitate pentru...

Citeste mai mult»
Lady Gaga

Lady Gaga a susţinut-o pe Kamala Harris la ultimul miting...

Citeste mai mult»
Camilla

Regina Camilla îşi anulează angajamentele oficiale din...

Citeste mai mult»
Margot Robbie

Margot Robbie, mamă pentru prima dată. Vedeta din...

Citeste mai mult»
Tom Cruise

Tom Cruise ar fi în discuţii cu Paramount pentru...

Citeste mai mult»

Povestea ta care este?

De în Psymotion 12 ian 2009

Sa scrii propria viata ca si cum ai scrie o poveste este dificil sau poate pentru unii imposibil. Sau poate unii nu avem dorinta de a ne aminti anumite evenimente pe care timpul parca se incapataneaza sa astearna altele mai puternice care sa le acopere.

Dar sa traiesti propria viata ca fiind Marea Poveste? Povestea unei vieti, cea a vietii tale?

De curand un amic mi-a impartasit faptul ca in in adolescenta traia cu senzatia ca odata ce ajunge la varsta de 23 ani viata lui se va opri. De ce la 23 ani l-am intrebat. Nu a stiut ce sa-mi raspunda, doar mi-a spus ca pana la acea varsta a avut grija sa traiasca o poveste, povestea propriei adolescente. Si ca totul din ce a trait pana la 23 ani este bun trait si ca nu regreta nimic, cu bine si cu rele.

Ca viata a fost o impletire de evenimente si ca fiecare moment a meritat sa fie trait.

Acum, amicul meu are 30 ani drept pentru care l-am intrebat putin contrariat ce se intampla acum, dupa atatia ani de la acel moment. Mi-a raspuns intr-o doara: "Ei! Imi traiesc viata caci imi place ce sunt!"


Mai tarziu, mi-am amintit de aceasta discutie, lasandu-ma purtat de amintiri si intrebandu-ma retrospectiv cum a fost viata mea pana acum. Mi-am dat seama ca si eu am o poveste! Surpriza! Caci pana atunci crezusem ca am doar vise, dar nu ma oprisem putin sa trag aer in piept si sa vad ce s-a intamplat cu visele mele.

S-au implinit sau sunt dezamagiri? Am constatat ca toate aceste vise sunt o poveste vie a ceea ce sunt si traiesc.

Adesea uitam sa ne uitam la propria noastra viata, la ce suntem si mai ales cum am ajuns unde suntem.

Nu de mult traiam cu falsa impresie ca pentru a auzi povestea cuiva este important sa o auzi de la altcineva sau eventual persoana in cauza sa fi trait cu ceva timp in urma.

Dar oare viata noastra ce este fara vise si fara cursiunea calatoriei prin timp din momentul princeps al existentei noastre?

Sa avem propria poveste, sa o acceptam si sa o povestim defineste ceea ce vom deveni si astfel ne putem da seama ca ne hranim cu propriile vise, sperante si dorinte. Ne definim calitatea de oameni si exprimam propriile valori, ne nastem si traim, ne povestim.

Povestea ta care este? Las-o sa se auda ca sa stiu ca existi!

Tag-uri: , , , , , , , , ,
Ti-a placut acest articol? Urmareste-ne si pe FACEBOOK

Adaugă un comentariu 9

Intră în contul tău sau înregistrează-te pentru a posta un comentariu.

Rodela Camila (20.12.2019, 06:57)
Numele meu este Camila Rodela. Acum doi ani, so?ul meu a cerut divor?ul ?i a plecat de acasa dupa douazeci ?i ?apte de ani (27) de casatorie. L-am implorat ?i nu l-a ascultat, m-am dus la prietenii lui ?i nu era unde sa fie gasit. I-am povestit prietenului meu despre situa?ie ?i ea m-a sfatuit sa vad o caseta de vraja numita OGAGA KUNTA. L-am contactat prin e-mail, el mi-a raspuns ?i mi-a spus ce sa fac ?i l-am facut ?i asta a fost sfâr?itul problemei când o saptamâna mai târziu so?ul meu s-a întors ?i mi-a cerut sa-l iert. pute?i ajunge la acest om prin: [email protected] sau WhatsApp +2348069032895
Răspunde-i
nic20 (18.02.2009, 15:04)
am 20 de ani.nu stiu daca povestea mea e interesanta,dar e a mea.la varsta de 14 ani m-am mutat de acasa pentru a urma liceul intr-un oras mai mare.mi-a fost greu sa renunt la ai mei,dar uitandu-ma in urma cred ca am facut cel mai bun lucru posibil.viata mea s-a schimbat total in noul oras.nu de la inceput.pe la vreo 17 ani am ramas aproximativ singura,ai mei pelcasera in italia,sora se casatorise.asa ca m-am refugiat in persoana care era langa mine.prietenul meu.nu ne intelegeam bine deloc.era ff greu pt mine la 17 ani sa fac mancare,sa am grija de casa sa imi vad si de scoala.el era nemultumit mereu,ma lovea cand nu ii placea mancarea sau avea impresia ca l-as fi inselat.la 18 ani am plecat in vacanta la mama in italia,firenze.am plecat cu cel mai bun prieten al mamei mele,care nu s-a dovedit a fi asa bun.inainte sa ma duca la mama acasa m-a obligat sa intretin relatii sexuale cu el.a fost oribil.am crezut ca innebunesc,dar nu am spus nimanui.lucrul asta m-a facut sa imi urasc prietenul.nici macar nu il interesa de ce plangeam in fiecare seara.dupa o perioada el a plecat la mama mea,unde trebuia sa merg si eu dupa liceu.dar nu am mai vrut.intr-un final am plecat,am renuntat la viata de aici si vroiams a raman acolo,dar nu a fost mai bine.la inceput ne intelegeam bine,dar apoi a incepout cu jigniri,palme chiar si pumni.dar nu m-am despartit de el.dupa 8 luni am plecat,m-am intors acasa,impropriu spus acasa,pentru ca m-am intors in acelasi oras unde am facut licul si momentan facultatea.cand am ajuns aici am crezut ca o iau razna.ma plimbam cu geanta cu haine prin oras pentru ca nu aveam unde sa stau.bani de chirie nu aveam,prietenele mele se mutasera cu iubitii lor intre timp.2 luni am crezut ca innebunesc...d-zeu m-a ajutat si m-am angajat si mi-am luat si un aparatament in chirie.acum la aproape un an viata mea s-a intors brusc.mi-am parasit prietenul cu acre eram de 4 ani si sunt mai fericita ca niciodata.am intallnit pe cineva si toate s-au aranjat cum trebuie.sper eu.cam asta e mica mea poveste
Răspunde-i
denisa ecobici (17.02.2009, 17:58)
Povestea mea e una banala si tot mai des intalnita in ziua de azi.nu prea mi-a placut scoala desi am fost buna la invatatura si am ales sa ma marit la 18 ani ca sa scap de problemele familiale.dar nu a durat mult.singurul lucru bun care a iesit din acel mariaj plin de suferinta este baietelul meu in varsta de 2 ani acum.dupa toate loviturile care mi le-a dat viata atunci,am ales un drum tot mai gresit.mi-am vndut corpul pentru bani ca sa pot sa asigur copilului tot ce este necesar si chiar mai mult mai ales ptr faptul ca nu eralanga mine.nu a vrut nici o clipa sa mi-l dea.am vrut sa ma razbun pe toti barbatii,sa-mi bat joc de ei,dar am realizat k de fapt imi bateam joc de mine,de corpul meu.asa m-am trezit dupa atatea iluzii asa cum spunea cineva mai sus:"o fata mica intr-o lume prea mare".sunt ntr-o tara straina,departe de copilul meu,doar cu sora mea putin mai mare dekt mine,dar cu acelasi destin si aceeasi poveste.visul cel mai mare este sa pot avea din nou acele momente langa baietelul meu,mai mult dekt orice pe lume.doar ca eu nu am avut parinti cu o situate decenta,o casa,sa ma poata ajuta.ir in romania,parinte este acela care vine o data pesaptamana acasa in regim hotelier,ptr ca are bani,nu femeia proasta care l-a suportat si a indurat.copiulul se incredinteaza aceluia care nu are nimik de a face cu viata si trairile copilului.dar,indiferent cum ar fi,trebuie a mergm inaint,nu??
Răspunde-i
Ady (28.01.2009, 22:02)
18 ani... tocmai am fost exmatriculat din liceu... Niciodata nu mi-a placut cartea... dar acum parca n-as trai fara asa ceva...Nici nu vreau sa ma gandesc cand o sa ii vad pe ceilalti copii ducandu-se la scoala ... si eu .. probabil la servici.. Eram clasa a 12-a ma astepta bacu'... dar un singur minut de inconstienta mi-a schimbat toata viata. Poate ati auzit cazul meu ... la dat de curand la antena 1 :P stiri ... etc... N-a fost vina mea.. fiind provocat constant... dar acesta este doar cuprinsul la ceea ce putea fi povestea vietii mele pana la 18 ani:P
Răspunde-i
stroe anais (20.01.2009, 16:29)
Stii m-am oprit pt ca nu stiam daca stiu sa salvez comentariul.
Am sa incerc sa spun povestea mea pe scurt, nici nu cred ca am mai incercat vreodata, iata:
Imediat ce am terminat liceul l-am cunoscut pe cel ce urma sa-mi fie prieten, primul barbat din viata mea, sot, tatal copilului meu, cel cu care pret de 23 de ani am impartit totul, la bine si la rau, defapt realitatea pe care nu o spun de obicei este ca as putea spune EL=viata mea. Am mai avut prieteni pana sa il cunosc dar au fost simple prietenii, defapt mint, pt ca inainte sa il cunosc pe EL, a existat cineva cu care m-as fi casatorit cred ca fff repede, la 18 ani, dar pe care l-am parasit pt EL.
Cu EL am avut o prietenie de cinci ani dupa care ne-am casatorit si suntem inca casatoriti DAR..., totul s-a schimbat. Motivul: o alta femeie in viata lui. Acum, daca nu ar fi fiul nostru, in varsta de 14 ani, adica in prag de admitere la liceu, am fi chiar divortati. EL a plecat timp de doua luni de acasa, la ea, dupa care s-a intors pt fiul nostru si spune ca se va intoarce la ea ( pt ca nu a rupt relatia, ba chiar a intretinut-o) imediat ce termina copilul cu tezele din semestrul II.
Iar eu sunt distrusa, nu stiu cum voi suporta o a doua plecare, simt ca viata mea s-a terminat, ma rog sa raman cu mintea intreaga pt ca sa nu fiu o povara fiului meu, ba tocmai sa ii pot fi si eu cat de cat de ajutor. Sunt multe de povestit, dar nu cred ca e cazul, aici.
Dintr-o viata linistita, decenta, cu absolut tot ce aveam nevoie, cu tot ce ne doream, iata unde am ajuns, mi-e teama ca o iau razna. Cel mai tare ma doare ca fiul meu sa creasca fara tata, mi se pare ca nu este posibil, cum fiul meu..., ce viata am dorit eu pt el si ce are...; nu pot sa cred ca asta este viata mea. EL ma acuza ca nu vreau sa accept realitatea si ma trimite la psiholog, nu stiu poate ca are dreptate.... NU POT SA CONCEP ACEASTA REALITATE CRUDA. In cele doua luni in care nu a lociuit cu noi eram prieteni, vorbeam odata pe zi la telefon, despre copil, dar si despre probleme de casa ba chiar ma sfatuiam cu el ce sa fac in anumite probleme de serviciu, parca ma apropiam sa depasesc momentul si dintr-o data clacam, aveam reprize de plans, si stari ingrozitoare cu multe multe amintiri placute dar care ma faceau sa plang, apoi... Mi-e greu sa spun dar m-a pacalit ca vine acasa, sau poate m-am pacalit singura din dorinta de a ne reface casnicia, nu stiu cert e ca nu mi-a spus mai nimic decat ca vine acsa si ca vom discuta. Dar nu am discutat din prima zi ci abia dupa doua saptamani cand mi-a zis ca se va intoarce la ea. Am innebunit. Acum mi-am mai revenit si ma rog sa nu plece pt ca eu inca il iubesc, as accepta sa... nu stiu as accepta multe numai sa ramanem o familie si fiul nostru sa nu spuna ca "parintii mei sunt despartiti".
Si iata cum viata mea a devenit o poveste trista, nu as fi crezut sa mi se intample mie asa ceva; Oare voi reusi sa depasesc momentul despartirii? Dar nu s-ar putea sa se achimbe totul in bine pt. mine? si eu cred ca pt toti trei ar fi bine daca EL ar ramane cu noi. Ma simt distrusa, nu am chef de nimic, de nimeni, ma stradui din rasputeri sa nu arat fata de fiul meu aceasta stare, dar nu reusesc continuu pt ca uneori pufnesc in plans si micutul meu tare se necajeste. Nu as vrea sa-i arat nici sotului starea mea de fapt dar de asemenea nu reusesc in permanenta.
Oare ce se va alege de noi?
Oare voi mai avea parte de bucurie, de bucuria aceia a imp[linirii pe care o simteam cand il aveam pe sotul meu?
Sincer, cred ca niciodata, totul, orice voi mai reusi, orice ma va mai bucura un pic va fi umbrit de o tristete vesnica si fara margini. De ce a trebuit sa se intample asa? Stiu ca niumeni nu ma poate ajuta dar parca m-am mai descarcat un pic.
Va multumesc pt ca aveti rabdarea sa ma ascultati... sa cititi
ANAIS
Răspunde-i
stroe anais (20.01.2009, 14:54)
Nu prea stiu cum sa incep. Cred ca trebuie sa-ti sun ca sunt uimita ca exista cineva care vrea sa ajute pe cei din jur asa cum spui tu
Răspunde-i
raulrosu (15.01.2009, 16:09)
Ne nastem cu povesti...
Din primii ani de viata parintii ne citesc povesti. Mai tarziu, ni le citim singuri.
In schimb, in momentul in care citesti o poveste si esti constient/a ca in spatele ei nu este un mit, ci un om, asa ca tine, cu bucurii si dezamagiri, parca totul prinde viata si este emotionant.
Iti dai seaman ca ai o sansa, ca tot timpul ai avut-o, sansa de a-ti trai povestea.

Bluemarcela, povestea ta ma atinge ca un vis frumos, cu nostalgia trairilor care asteapta sa fie simtite, cu povestea ta care are inceput si continua sa fie traita.

Povestile noastre prind culoare tocmai datorita vietii pe care o contin. Puterea ei, este data de emotiile pe care le investim.
Avand in vedere ca in orice intreprindem punem amprenta proprie, imi imaginez ca poti scrie in continuare pentru a fi citita pentru ca acel ireal poarta atat amprenta ta cat si experienta de viata care te-a facut sa ajungi pe marginea irealului. Astfel, nevoia de a fi citita satisface o nevoie mai profunda, cea a propriei vieti, a povestii tale.

Povestea ta, Gargarito, ma impresioneaza prin tristetea pe care o contine. A ridicat in mine amintiri puternice care, chiar daca nu mi-au plact atunci si nici nu-mi doream sa le traiesc, au fost factori motivatori in a-mi schimba conjunctura de viata. Chiar daca la acele momente am sperat ca soarta sa mi se schimbe, tot eu am fost acela care a decis (si decid in continuare) ce sunt, cine sunt si ce vreau sa devin in viata mea.
Povestile curg cu sau fara noi, de noi depinde daca le traim si le facem auzite.
Răspunde-i
gargarita (13.01.2009, 12:26)
Povestea mea incepe asa: o fetita blonda cu ochii albastri s-a nascut intr-o frumoasa duminica de noiembrie, acum 27 de ani. Am crescut alaturi de mama mea, pana la varsta de 8 luni, apoi fiindca mami trebuia sa mearga la servici, am mers la tara la bunica unde am stat pana la 4 ani cand s-a nascut fratiorul meu, a murit bunicul, iar mami a luat-o pe bunica la noi. Am avut o copilarie frumoasa. Am mers la scoala, unde am avut o invatatoare care am urat-o din prima clipa.Am fost o eleva cuminte si silitoare la invatatura. De cand eram mica mi-a placut sa pictez, faceam haine la papusi si ma gandeam ca atunci cand voi fi mare am sa ma fac creatoare de moda. Cand am terminat clasa a 8-a, dilema, voiam sa urmez liceul de arte plastice dar cum la vremea aia erau mai multi croitori decat creatori de moda, in urma discutiilor cu parintii mei am hotarat sa urmez liceul pedagogic ca sa pot cat de cat sa nu-mi irosesc talentul de a picta. Dupa terminarea liceului am intrat la facultatea de litere.In timpul facultatii am mers cu bursa in Italia. Aici am vizitat Roma, Venetia, Firentze, Milano, etc. Italia patria picturii si a modei. A fost o perioada de vis. Oricand, cu drag m-as intoarce in aceste locuri. Am terminat facultatea si am ajuns profesoara, cu un salar de mizerie si insatisfactia unor generatii de elevi care nu-i mai preocupa scoala si nu mai au bunul simt pe care-l aveam eu cand eram de varsta lor. Total dezamagita. Gandul meu mi-a ramas tot la pictura si la designul vestimentar. Cand sunt obosita si trista mai pictez cate ceva. Ma gandesc, oare daca as fi urmat liceul de arte plastice si apoi facultatea de Arte as fi avut alt destin?
Nu mai spun ca si viata personala este un dezastru. La 27 de ani sunt singura si trista. Pai daca am urmat liceul pedagogic si facultatea de litere unde eram numai fete iar acum sunt inconjurata de mosnegi si fete batrane ce sa mai zic? Acum sper ca intr-o buna zi Dumnezeu, sa ma ajute sa-mi gasesc sufletul pereche. Cat despre marea mea pasiune, pictura si designul vestimentar, din lipsa banilor, mi-am cam luat grija. In mare cam aceasta este povestea mea.
Răspunde-i
bluemarcela (13.01.2009, 00:10)
Am 22 de ani facuti de doua zile, daca ma uit bine la ceas tocmai s-au facut trei zile. Am crescut repede si am fost o fata mica intr-o lume prea mare. Am visat si am inchis ochii ori de cate ori am avut ocazia. La 20 de ani, eram undeva intr-un oras strain departe de cei care ar fi trebuit sa ma rasfete cat mai mult timp din viata mea. Incet am devenit o alta persoana, insa ceva nu s-a schimbat in mintea mea.... acea idee ca voi muri tanara si ca trebuie sa ma bucur cat mai mult de tot ce am. Astazi, sunt o fata mare intr-o lume prea mica, iar viata mea este cel mai bun film jucat si regizat de mine. Exist si asa cum ma laud si pe blog-ul meu, am invatat sa respir... Povestea mea e la un pas de a deveni ireala si asta deoarece de multe ori cadem in capcana de a scrie pentru a fi cititi. Povestea mea este a mea.... eu pot fi pentru oricine tot ce scenariul m-a invat sa fiu.
Răspunde-i
Spune-ţi părerea
Cele mai citite
Azi
Săptămânal
Lunar

Newsletter

Cele mai comentate
Felicitari pentru femei deosebite
-3°
Bucuresti
-2°
Bucuresti-zona centrala
-5°
Bucuresti-zona periferica
-4°
Alba Iulia
-3°
Alexandria
10°
-2°
Arad
-3°
Bacau
-2°
Baia Mare
-5°
Bistrita
-2°
Botosani
-3°
Braila
-5°
Brasov
-2°
Buzau
-3°
Calarasi
-4°
Cluj-Napoca
Constanta
-4°
Craiova
-5°
Deva
-3°
Drobeta-Turnu Severin
-4°
Focsani
-2°
Galati
-3°
Giurgiu
-2°
Iasi
-8°
Miercurea Ciuc
10°
-2°
Oradea
-3°
Piatra Neamt
-2°
Pitesti
-4°
Ploiesti
12°
-3°
Resita
-3°
Rimnicu Vilcea
-2°
Satu Mare
-6°
Sf. Gheorghe
-6°
Sibiu
-4°
Slatina
-4°
Slobozia
-4°
Suceava
10°
-2°
Timisoara
-4°
Tirgoviste
-6°
Tirgu Jiu
-4°
Tirgu Mures
-1°
Tulcea
-3°
Vaslui
-3°
Zalau
21 noi