Fie ca este prima zi de scoala sau prima zi de gradinita pentru copil, acest moment marcheaza o etapa importanta in dezvoltarea copilului si in viata familiei.
Ce inseamna de fapt prima zi de scoala?
O experienta noua, plina de necunoscut, cu asteptari si temeri, cu dorinte si nevoi, cu ceea ce copilul si-a imaginat deja sau i-au povestit ceilalti. Inseamna a confrunta si a transforma in realitate tot ceea ce pana atunci a fost doar in imaginatie. Nou inseamna asteptat cu interes, inseamna cunoastere si explorare, intiativa si creativitate, dar mai ales spontaneitate. Succesul adaptarii consta in capacitatea copilului de a intra in acest rol nou, de a se raporta la situatii noi si de a le gasi un raspuns conform experientei lui de pana acum.
O experienta de separare, dificila si plina de anxietate. Este momentul in care copilul deveni mai autonom prin insusi faptul ca va petrece un timp singur, fara parintii sai, un timp care ii va apartine si pe care va trebui sa il gestioneze si sa il integreze in viata sa. Prezenta constanta a mamei sau a cuiva din familie asigura protectie, siguranta. Separarea inseamna neliniste, intrebari, indoieli, uneori refuz, inseamna un travaliu pe care fiecare copil il va parcurge.
Uneori va fi mai usor de integrat aceasta experienta noua, alteori va fi extrem de dificil. Plansul, febra, voma, tacerea, agresivitatea, toate acestea pot fi portavocea suferintei copilului in fata separarii.
Nu este insa numai pentru copil o experienta dificila ci si pentru parinti in egala masura. Caci adesea neincrederea si nelinistea copilului sunt intai ale parintilor care nu il pot lasa sa plece, sa fie singur, care se tem sa se desparta de el pentru cateva ore, care nu pot suporta trecerea lui in aceasta etapa noua si pasul sau spre a fi responsabil fata de el si autonom.
Ceea ce simte copilul este o oglinda a ceea ce simte parintele si chipul sau reflecta fidel pe cel al parintelui.
O experienta alaturi de ceilalti, foarte multi oameni noi, copii, adulti. Ceea ce necesita din partea copilului un efort pentru a intelege aceste noi relatii, pentru a le integra in cele de pana acum, pentru a vedea prin ce seamana, prin ce sunt diferite. A-l observa pe celalalt, a-l asculta este un pas important spre a ne ascula si a ne observa pe noi insine.
Copilul intra intr-o lume noua. Plina de bucurii, dar si de spaime, de certitudini, dar si de indoieli. Sa il ajutam sa exprime ceea ce simte intrand impreuna cu el si noi si ascultandu-l cum ne povesteste “cum a fost prima zi de scoala.”