Fetita nu avea nici un nume. Nimeni nu se gandise la asa ceva. Asa ca intr-o seara si-a luat singura jucarie de plus, pe care o primise de la un om bun, si a plecat in lume.Asa a ajuns intr-o casuta plina cu copii. Toti copiii purtau in ochi o noapte plina cu stele. Nimeni nu avea insa nevoie sa fie vindecat. Pana intr-o zi. Cei doi simtira ca ceva neobisnuit se intampla cu ei atunci cand fetita isi dadea cu placinta prin par. Asa ca au luat-o la ei acasa. Asa l-a cunoscut pe bunicul. Minune a lumii, regina cu ochi plini cu stele.. Fetita ii mangaia obrazul imbatranit cu gene din dantele grele si bunicul incepea sa rada. Si atunci ea se facea din ce in ce mai mare pana cand s-a intamplat sa auda un cantec trist. Si atunci a stiut ca drumul ei se deschidea din nou.
Dar n-a vrut sa mearga mai departe. S-a intors in singurul loc pe care-l cunoastea asa de bine. Spitalul era iar plin cu oameni bolnavi. Nimeni insa nu se mai uita in ochii ei. Toti erau prea cuprinsi de griji si greutati. Pe o masuta, aflata langa un pat in care tocmai murise un om bolnav, fata a gasit o carticica. Nu mai vazuse asa ceva. A deschis-o si a inceput sa citeasca. Nici ea nu-si putea explica ce inseamna una ca asta. Ochii ei incepura sa verse lacrimi si nu reusea sa se mai opreasca decat atunci cand cineva ii spunea ca are nevoie de ajutor. Citeste-mi si mie, i-a spus intr-o zi o batrana. Fata i-a citit si batrana a murit zambind. Am sa le citesc din carticica asta, isi spuse..
Si asa facea de fiecare data cand venea cineva in spital. Fugea de indata langa patul unui om bolnav si citea. Citea si iar citea din carticica aceea minunata. Toti zambeau si mureau. Intr-o zi a vazut ca nu mai era nimeni. Asa ca iar a plecat.
A mers mult dar n-a mai gasit nici un loc in care sa se opreasca. Asa ca a inchis ochii si s-a trezit intr-o noapte plina cu stele.
Asa s-a nascut primul ei zambet.
Foto: Vilia Lupu