Proiectul se adreseaza in special celor care sunt in criza si simt ca suferinta lor este prea mare. Dar cand putem sa recunoastem criza?
Experienta mea arata ca sunt 5 simptome centrale care definesc criza. Oricare din ele poate sa fie expresia vie a problemelor de cuplu, oricare din ele scoate in evidenta o problema de substanta cu care persoanele se confrunta. Cand scriu aceste randuri am in atentie femeia care este intr-o relatie stabila de cuplu. Nu ma refer dominant la acele cupluri care sunt la inceput si care parcurg o perioada prima de tesere ci la acele cupluri care sunt intr-un proces de destesere si care necesita o re-tesere.
Aceste simptome centrale sunt:
- despartirea
- gelozia
- infidelitatea
- infertilitatea
- insatisfactia sexuala
Am intalnit deseori femeia care simtea ca a pierdut totul odata ce partenerul pare sa fie pe punctul de a se desparti de ea. Suferinta sa este explicita si foarte mare. Pare sa-si fi pierdut simtul realitatii si are senzatia ca nimic nu mai este posibil, ca viitorul ei este sortit pierzaniei. Destul de repede, intr-o relatie terapeutica, reuseste sa gaseasca energia pentru a investiga ceea ce se intampla cu ea, sa mearga mai departe si sa inteleaga ca lucrurile au un sens.
Acesta este momentul de criza. Faptul ca reusim sa il parcurgem destul de repede, nu este suficient pentru ca in aceste situatii, ne vom confrunta cu un alt tip de probleme – cum este posibil sa se ajunga aici? Cum a fost posibil ca aceasta situatie de pierdere a partenerului sa depaseasca starea de depresie obisnuita si sa devina o pierdere a propriei fiinte. In mod obisnuit dupa o despartire, depresia este o stare fireasca. Dar vindecarea fara investigarea si tratarea acestei situatii inedite nu este posibila. Putem spune cu usurinta, gata, criza a trecut, poti merge mai departe dar acest mers mai departe ar fi pana la urmatoare de acest tip cand situatia se va regasi poate nu identic dar in aceiasi arie – o situatie in care despartirea sau pierderea a ceva va produce un cataclism in care sunt afectate integral capacitatea de a sustine realitatea. Capacitatea de a sustine realitatea se refera la faptul ca in aceste situatii sunt afectate situatiile profesionale, protagonista nu reuseste sa faca fata sarcinilor de serviciu, rolurile de mama, sora, fiica.
Cand aceste lucruri se intampla, ceea ce se pune pe de o parte in discutie, in afara de individualitatea fiecaruia, este problema cuplului – cum de acest cuplu s-a constituit astfel si cum de el a ramas in aceasta situatie in care ”totul” a fost investit intr-un mod continuu in partener. Aceasta intrebare ne duce la urmatoarea intrebare – cum a ales partenerul, protagonista?
Odata ajunsa in aceasta situatie nu putem reface trecutul ca atare. Am putea spune ca daca ar fi fost mai atenta ar fi putut sa evite aceasta situatie. Rationamentul ar fi cel putin absurd, ar fi ca si cum am imputa ca nu a stiut ceea ce simte in mod inconstient. Dar am putea sa presupunem cu usurinta si pe drept cuvant ca aceasta situatie este una in care au existat motive bine intemeiate si autentice pentru care a inceput aceasta relatie de cuplu. Destul de repede am ajunge in trecut si am vedea legatura intre trecutul copilariei si legatura actuala de cuplu, am vedea relatiile cu parintii si cu fratii reliefate in aceasta actuala relatie. Am descoperi cu usurinta o lume plina de dorinte, iubire, asteptari dar si frustrari, angoase, temeri.
Am putea sa ne imaginam o tesatura, o plasa ca un navod in care toate acestea s-ar constitui intr-o lume. Acum acest navod pare a se destrama pentru ca un punct slab a aparut si el trebuie pus la loc astfel incat navodul sa fie nu numai functional dar sa ramana acelasi. Aceasta este misiunea relatiei terapeutice.
Claudiu Ganciu
Psihoterapeut de orientare analitica
Cabinetul de Psihoterapie Analitica de Cuplu
Tel: 0722 453 906
Mail: [email protected]
Heidi Klum dezvaluie secretul unui mariaj pasional
Femeia si religia: radical din rau la patrat
