Cum ne educam sa intelegem faptul ca un program diferit de al nostru nu echivaleaza cu a fi inselata? Increderea in noi si in celalalt ar putea reprezenta solutia. Descopera intrebarile pe care e bine sa ti le pui!
Reactionam diferit la alegerea partenerului de a sta peste program la lucru. Si aceasta se intampla pentru ca acordam semnificatii diferite acestui fapt: "s-a plictisit de mine", "sunt mai putin importanta decat serviciul" sau, programul prelungit este o scuza pentru a se intalni cu altcineva, doreste sa faca o impresie buna sefului, doreste sa promoveze sau are foarte mult de lucru. Modul in care acordam semnificatii depinde de felul in care ne percepem partenerul, de increderea pe care i-o acordam, dar si de modul in care ne percepem pe noi in relatie, de increderea/neincrederea in sine ("e normal ca partenerul sa fie interesat de altcineva/altceva pentru ca eu nu sunt suficient de …").
In functie de semnificatia pe care o acordam actiunii celuilalt, vom putea reactiona prin: tristete, furie, frustrare, indiferenta, enervare.
E de preferat sa nu facem presupuneri despre motivatia partenerului de a sta peste program la lucru, ci abordand o atitudine de non-etichetare, sa-l invitam la o discutie deschisa. Incercam astfel sa aflam daca programul de lucru prelungit se va permanentiza sau nu, daca are legatura cu relatia de cuplu si care este perspectiva acestui fapt. Astfel, vom avea sansa de a ne raporta realist la alegerea lui si, in functie de feed-back-ul primit, alegem sa avem o reactie sau alta.
Depinde de fiecare in parte cum alege sa umple timpul liber in care partenerul lucreaza peste program: acest timp poate fi petrecut in mod benefic pentru noi (lecturarea unei carti, vizionarea unui spectacol, intalnirea cu prietenele, practicarea unui sport) sau poate fi petrecut intr-un mod disfunctional: intrebandu-ne obsesiv despre ce face, ce gandeste, cu cine este si de ce alege partenerul nostru sa stea departe de noi.
Celalalt imi ofera un feed-back prin ceea ce face asupra ceea ce este, ce doreste, asupra limitelor sale. Depinde de mine cum ma raportez la acest feed-back. Depinde de capacitatea mea de acceptare, de intelegere, de toleranta, de constientizarea propriilor mele limite, de increderea in mine. Pentru ca daca celalalt este responsabil de alegerea sa si eu sunt responsabila de reactia cu care aleg sa raspund. De aceea, e de preferat sa ma intreb inainte de a reactiona:
- Care este scopul meu?
- Ce doresc sa transmit?
- Ce doresc sa primesc si daca ceea ce fac (actiunile, comportamentele mele, reactiile mele) ma ajuta? Sunt in concordanta dorintele cu actiunile mele?
- Increderea pe care o acord/nu o acord partenerului are legatura cu actiunile lui sau, mai degraba, cu modul in care ma percep pe mine, cu neincrederea in mine?