Cand vorbim de psihic, ce conturam in mintea noastra? Ce semnificatie capata termenul psihic pentru noi si ce textura, culoare sau forma ii creionam? Unii ii zic creier, altii ii zic minte, alti zic pur si simplu il definesc ganduri. Creierul ar fi singura componenta fizica, palpabila pe care i-am putea-o oferi. Dar daca se numeste creier nu poate sa se numeasca si psihic, nu-i asa? Pentru mine nu este inca bine conturat acest cuvant crucial in buna functionare a vietii oricarui om, fara de care am fi doar niste oase invelite in straturi diverse de carne si piele. Eu o sa-i zic plastic "neant concret " (complicat, dar asa este el). Pana la urma nu poate fi identificat in spatiu si timp, nu poate fi atins, dar il regasim in realitatea zilnica prin actiuni, dorinte, vorbe; fiecare pas pe care il inaintam in viata noastra, este o consecinta a psihicului si a "comenzii" pe care el a dat-o.
In opinia mea, psihicul caracterizeaza 80% din fiinta noastra. Ai nevoie de el in a practica un sport, in a urma o dieta, in a te ridica din pat, a te spala, a manca, a merge...si chiar a te vindeca de o boala sau in a "instala" o durere fizica sau o maladie in corpul tau. De cele mai multe ori, noi suntem cei care declansam o boala in organism si tot noi suntem cei care indepartam o durere din corp. Mie mi se pare cel putin "tricky" componenta noastra psihica: de multe ori actioneaza independent de noi, "isi face de cap" demonstrand superioritate fata de orice si oricine, iar alteori asteapta cumintel ca noi sa-l indrumam spre anumite cai, bune sau rele.
Am vorbit cu un specialist in "descifrarea" psihicului si a problemelor si secretelor lui, pentru a afla lucruri care noua nu ne sunt la indemana, pentru a ne lumina si a indeparta panza de ceata de pe ochii nostri. Am cooptat-o pe Cristina Calarasanu, psiholog la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie, si am incercat sa aflu cand psihicul ne este prieten si cand ne este dusman, si daca exista cu adevarat vindecare fizica prin "remediu" psihic:
Psihicul – "calea" nevazuta a tratarii unor boli
Nu demult s-a constat oficial faptul ca mintea poate avea efecte semnificative asupra ameliorarii anumitor boli, intr-o maniera in care medicina clasica nu va putea niciodata. Dupa cercetari intense, s-a aprofundat ceea ce sustinea acum mii de ani filosoful Descartes, adica faptul ca exista o legatura stransa intre minte si corp. Psihicul nostru este capabil sa "comande" vindecarea trupului nostru. Evident ca aceasta este o explicatie superficiala, mecanismul nefiind unul atat de plastic, dar aceasta este cu adevarat intelegerea procesului.
Cristina Calarasanu ne atrage atentia asupra faptului ca trebuie sa fim constienti ca orice boala, afectiune somatica care tine de corp e in stransa legatura cu tot ce inseamna psihic si functionarea acestuia. Fie ca este vorba de o afectiune superficiala, fie ca e vorba de o boala mai complexa, a nu lua in calcul si componenta psihica, reduce drastic capacitatea noastra de a intelege complexitatea bolii si totodata de ne vindeca de ea.
Cu ajutorul psihicului putem trata de la dureri de cap, maini si picioare, pana la maladii mai grave, precum cancerul, bolile cardiace. Cele mai multe boli nu isi gasesc remediul, spune psihologul, pentru ca de obicei in tratarea lor se merge pe schema afectiune-cauza- medicament, fara a se lua in calcul contextul in care s-a instalat respectiva boala si nu alta (de ce ma doare capul si nu burta sau stomacul, ce a determinat tocmai aceasta durere).
Am intrebat-o pe Cristina Calarasanu, daca intr-adevar ma pot vindeca de durerea de cap, doar gandindu-ma la acest lucru, insa reactia a fost destul de reticenta. Sa nu credem in miracole si in magie, caci daca ar fi atat de simplu, ne-am vindeca de orice boala. Insa explicatia este mai simpla, si poate fi luata si ca un sfat util pentru o persoana suferinda: aici intervine oarecum efectul placebo (intr-un mod generalizat), astfel ca, daca esti bolnav, trebuie sa ai o atitudine pozitiva fata de respectiva maladie (de cele mai multe ori este foarte greu, dar conteaza atat de mult), sa iti doresti sa traiesti, sa fii bine, sa te vindeci, sa lupti (vezi Anca Parghel), aceste lucruri ajuta la ameliorarea respectivei suferinte (poate nu la vindecare completa, dar aici depinde de complexitatea afectiunii).Nu credeti? Iata povesti:
Eu sunt cel mai bun exemplu prin care am incercat sa utilizez psihicul in favoarea mea. Nu am avut parte de probleme grave, adica de maladii incurabile, dar iata cum am reusit sa scap de diverse dureri care imi stricau ziua. Am avut ocazia sa stau la masa cu un soi de medium, acum cativa ani, de la care am retinut pana in ziua de azi un lucru important si de ajutor: sa vorbesc cu propriul meu corp. Sa vorbesc cu durerile, cu organele si sa ma "vindec" in acest fel. Pana la urma tot un truc psihologic este. Respectiva femeie imi spunea ca ea foloseste astfel de ponturi pentru a scapa de diverse dureri si chiar ne spunea ceea ce isi impunea: de exemplu, daca o durea capul, vorbea in sinea ei cu capul si incerca sa il faca sa inteleaga ca daca durerea continua, tot el are de suferit, caci este afectat, si nu ea. Mi s-au parut baliverne, mi-am zis in sinea mea ca nu se poate asa ceva, insa a sosit si timpul meu.
Intr-o dimineata m-am trezit cu o jena in partea dreapta, in spate. Diagnostic clar: criza de rinichi. Mi-am adus aminte de vorbele "tamaduitoarei". Nu am luat nici o pastila, am inceput sa vorbesc cu proprii mei rinichi. In sinea mea imi spuneam ca o luasem razna. Le-am impartasit rinichilor mei consecintele pe care le-ar putea suferi in urma acestor dureri, le-am impus sa inceteze si chiar am crezut ca pot sa calmez durerea. Poate si prin autosugestie, durerile au inceput nu sa dispara, dar sa fie mult mai mici dupa ceva timp, ce-i drept! Dar nu am luat nici o pastila. Dupa ce durerile s-au mai diminuat, m-am ocupat de cate ceva prin casa, uitand pur si simplu de durere. Cand mi-am amintit de ea... nu mai exista. Nu este nici magie, nici miracol, este doar "puterea" psihica si atitudinea pe care o iei fata de aceste suferinte, aceasta "comunicare cu trupul" fiind de fapt o metoda de a ma impune in fata durerii si de nu o lasa sa ma cotropeasca, cum sustine psihologul.
Abordarea bolii, atitudinea pozitiva fata de respectiva durere pot constitui chiar si remediul complet. Uneori, bolile si afectiunile pe care le avem au legatura cu noi, cu circumstantele si situatiile prin care trecem, altfel spus "o durere nu vine niciodata singura". Atunci cand reusesti sa constati sau sa intelegi de ce ti se intampla acest lucru, vei avea o surpriza, vei observa ca incep sa dispara simptomele. In cazuri complexe, de boli cronice, de cele mai multe ori este recomandat apelul la consiliere psihologica de specialitate.
Psihicul – reversul medaliei
Evident ca putem folosi psihicul nostru, uneori involuntar, ca arma indreptata impotriva noastra, nu pentru a remedia anumite probleme, ci pentru a inrautati situatia, sau pentru a declansa anumite boli in organism. Cristina Calarasanu ne atentioneaza ca de cele mai multe ori boala si conditia de boala sunt modalitati prin care corpul isi exprima suferinta.
Pot exemplifica si concretiza spusele psihologului chiar pe o persoana foarte apropiata mie, prietena mea cea mai buna, care a trecut de curand printr-o deceptie sentimentala, lasand in urma 6 ani de relatie. O suferinta cumplita care a disparut parca prin minune, exact a doua zi dupa ce prietenul a pus capat relatiei. Ne intrebam cu totii ce se intampla cu ea: de ce nu tipa, nu plange, nu arunca? De ce nu reactioneaza cumva pentru a se descarca? Parea ca reusise sa treaca cu brio peste acest hop, luase totul de-a gata, isi gasise explicatiile de rigoare pentru despartire, zambetul ii revenise pe buze, iesirile cu prietenii la diverse distractii erau din ce in ce mai dese. Intr-o dimineata insa, a avut un pulseu de tensiune, care a fost urmat de o cadere si de o lovitura destul de grava la un ochi. Nu gasea nici o explicatie, nu ii venea sa creada (ea neavand probleme niciodata cu tensiunea), vizita la doctor a avut un diagnostic logic, medical. Vizita la psihoterapeut a avut un alt soi de diagnostic, explicatia acestei intamplari avand alte radacini: psihologul i-a explicat ca lipsa reactiilor la despartirea de iubit, a renuntarii la orice modalitate de descarcare a suferintei, a avut drept reactie o afectiune fizica.
"Aruncarea sub pres" a suferintelor personale cu care te confrunti si pozarea in eroina, care reuseste sa treaca peste toate greutatile cu fruntea sus, pot avea reactii fiziologice grave, ale caror explicatii de ordin medical nu te multumesc. Corpul devine in acest mod, spune Cristina, "o expresie a suferintei".
De asemenea, prin revers al medaliei, contatam caderea in cealalta parte, a atitudinii negative, a refugierii in conditia de bolnav, depreciindu-se imaginea de sine, respectivul bolnav considerandu-se neputincios in fata bolii si fiind cotropit de ea.
Trebuie sa intelegem psihicul nostru, sa ne eliberam de greutatile care atarna pe umerii nostri in urma unui diagnostic si sa privim viata ca pe o floare care trece printr-un moment sensibil, de rascruce, dar care dupa ce isi ia seva necesara, se contureaza in cea mai frumoasa planta posibila, stralucind de sanatate si vitalitate. Nu vrea sa moara, lupta pentru a creste mare si frumoasa si elimina din calea ei suferintele. A descoperit ca inca mai are puterea sa infloreasca si sa zambeasca in fata raului, in ciuda tuturor avertismentelor pe care "corpul" i le transmite clipa de clipa. Si nu fantasmeaza, inca mai este conectata in realitate, si spune "afara cu durerea din corpul meu...."!
Tu ai reusit sa folosesti psihicul ca "arma" impotriva bolilor?