Lumea aceasta interioara de speriat face obiectul psihoterapiei. Psihoterapia se ocupa de aceasta lume interioara care poate sa fie populata cu tot felul de constructii care de care mai surprinzatoare prin faptul ca le simti anormale, le simti ca te incurca sau pur si simplu iti consumi energia incercand sa scapi de ele.
Poate sa fie vorba de ganduri din copilarie de care nu reusesti sa scapi sau pe care incerci sa le evacuezi intr-un fel, de amintiri care te urmaresc si pe care incerci sa le gestionezi cumva. Ca este vorba de un regret profund fata de plecarea mamei sau de abandonul pe care l-ai simtit la un moment dat. Ca este vorba de o amintire care nu iti da pace sau pur si simplu de ceea ce ai putea sa faci rau tie si celorlalti. De cele mai multe ori senzatia insa nu este definita. Daca ceri unei persoane sa descrie starea nu poate sa aiba o perspectiva despre ceea ce o sperie ci mai curand stari dispersate care vorbesc despre o suferinta generala.
Ea este mereu activa. Uneori te urmareste in somn si incerci sa scapi de ceea ce visezi. Este ceva inconstient care te domina si care te face sa iti doresti sa nu mai fie. Alteori te urmareste in relatii, ti se pare ca nimic nu poate sa fie realizat. De multe ori se traduce in esecuri pe care le simti exagerat de intens. Este o permanenta traire de vinovatie si anxietate de care ai dori sa scapi. Dar este atat de greu pentru ca nu stii de ce te feresti si unde sa te ascunzi. Solutiile de multe ori sunt extreme – sa renunti la a visa, sa renunti la a-ti dori sa fii cu cineva sau sa constati ca mereu esuezi in ceea ce iti propui.
Solutia pare sa fie simpla. Lumea aceasta care te sperie este lumea ta. Faptul ca te sperie este consecinta faptului ca iti doresti foarte mult. Pe de o parte iti doresti sa ai forta pentru a reusi in lume si capacitatea de a fi in relatie cu altii. Dar, pe langa dorintele acestea obisnuite, se mai adauga o istorie personala si unica. A fi diferita de restul lumii este un fapt. Ceea ce te face diferita nu este nici o calitate si niciun defect inainte de orice. E o stare. Aceasta stare insa devine o calitate atunci cand o folosesti. Cand nu o folosesti ea pare un obiect straniu si necunoscut. Ceva care nu foloseste la nimic nu este vazut sau este evitat. Dar cum nu poti nici evita si nici vedea ceea ce se intampla atunci o consecinta inevitabila va fi de a fi pusa in contact direct cu propria persoana.
Daca incerci sa nu o mai consideri ca ceva de evitat si sa o consideri ca face parte din tine ca si propria ta ratiune sau morala, atunci vei putea sa o utilizezi asa cum vrei. Lumea ta este consecinta istoriei tale. Ea este compusa din multe relatii, din multe experiente pe care le-ai parcurs deja si care nu iti mai pot face rau. Dar pentru asta trebuie sa le simti ca fiind trecute. Totusi fugind de ele, ajungi sa le consideri ca facand parte din realitatea de zi cu zi si, in orice caz, din prezent.
Lumea ta de speriat este consecinta unui conflict. Acest conflict este analizabil. Analizabil inseamna ca devine vindecabil. Odata scoasa din lumea sa, aceasta devine evidentiata si vizibila. Pe de alta parte acest conflict este viu, este dinamic si provine din caracterul viu al omului. Psihoterapia isi propune sa ia fiecare parte din conflict si sa ii dea o forma. Aceasta forma este una prezenta si puternica. Nu o sa dau exemple pentru ca situatiile sunt foarte diferite. In principiu putem vorbi despre un conflict major intre ceea ce e permis si ceea ce e interzis.
Nu pot sa inchei aceste randuri fara a sublinia energia imensa care este ascunsa in aceste persoane si care poate sa fie orientata spre alte scopuri.
Afectiunea psihologica, intre strigat de ajutor si condamnare
Pentru cine este subconstientul?
Claudiu Ganciu
Psihoterapeut de orientare analitica
Centrul de Psihoterapie de Cuplu
0722 453 906
[email protected]