Raluca Turcan: "Sacrificiile nu sunt o corvoada, ele pot fi o adevarata bucurie"

Ati urmat Institutul Puskin la Moscova… o decizie mai putin obisnuita in zilele noastre. Ce v-a motivat sa urmati facultatea acolo? Cum a fost impactul cu civilizatia rusa?

Tot timpul mi-am dorit sa studiez in strainatate. La A.S.E. Bucuresti s-a format o grupa de limba rusa in ordine aleatoare a studentilor si asa am ajuns sa studiez aceasta limba. Ulterior, studentii din aceasta grupa au avut sansa unei burse guvernamentale si nu am avut prejudecati. Am acceptat-o cu maxima seriozitate si sfatuiesc pe toata lumea sa nu aiba prejudecati.

In Rusia sunt specialisti excelenti in relatii internationale, dat fiind trecutul imperial al tarii si statutul URSS de superputere in secolul XX. Insa, sa stiti ca am facut si studii in Occident – la Viena, de exemplu sau in Statele Unite, cu o bursa data de German Marshall Fund. De curand am participat la o specializare Harvard pe comunicare politica, specializare finantata de o fundatie greceasca.

Dupa ce ati absolvit Institutul Puskin cu o diploma in rusa comerciala si ASE-ul cu o diploma in economie, cum v-ati hotarat sa va implicati in politica? A fost vorba de o conjunctura sau de o alegere?

Politica nu e genul de cariera obisnuita, in sensul in care nu e suficient sa-ti propui o cariera politica incat si acest lucru sa se si materializeze. Intrarea in politica are legatura cu vocatia, cu convingerile personale, cu posibilitatile pe care le intrevezi la un moment dat, cu anumite evenimente.

In timpul facultatii am devenit interesata de fenomenul politic si am inceput sa citesc lucruri referitoare la domeniu. Cu toate acestea insa, imi era teama de acest mediu, iar daca ma intreba cineva cu ce nu imi doresc sa am de a face, raspundeam: politica si presa. Viata mi-a oferit insa sansa in 1999 sa lucrez impreuna cu Theodor Stolojan, care revenise pe atunci de la Banca Mondiala si a carui reintrare in politica era vazuta cu ochi buni de multi romani. Ulterior, am participat la campania electorala a PNL si a lui Theodor Stolojan din toamna anului 2000 si am inceput sa inteleg ca politica poate fi facuta si altfel, depinde insa de cei care se implica. Nu sunt, ce-i drept, multi care sa poata sa impuna un alt comportament sau un cod de valori de calitate. Sper insa, ca politica sa evolueze pozitiv in timp. M-am intalnit deci cu politica in momentul in care cautam locul care mi s-ar potrivi cel mai bine si in care as putea sa fac ceva util pentru oameni. A fost deci o alegere constienta, dupa o experienta directa, nemijlocita.

Cand ati hotarat ca politica este domeniul cel mai potrivit pentru dumneavoastra? Care a fost parerea parintilor dumneavoastra, a prietenilor?

Anul 2000 a fost decisiv pentru drumul pe care urma sa merg. Parintii si prietenii m-au sustinut in drumul meu politic. Tata mi-a spus insa ca o cariera politica nu trebuie sa se confunde cu viata mea si ca e greu de crezut ca voi iesi la pensie din politica, asa ca trebuie in paralel sa fac si altceva. De aceea am predat in invatamantul superior- ca invitat- am facut studii postuniversitare, iar in prezent imi fac doctoratul.

Care sunt calitatile fara de care un politician nu ar putea avea succes, in opinia dvs? Dar o femeie politician?

Succesul in politica poate fi definit in mai multe feluri, dar cea mai frecventa definitie se refera la victoria in alegeri. Mandatul incredintat de cetateni este cu adevarat o masura a succesului.

Ca atare, nu poti reusi fara perseverenta si fara capacitatea de a avea o relatie directa si sincera cu oamenii. Oamenii ii voteaza pe cei pe care-i vad ca lupta pentru proiectele lor, pe care pe care-i vad deschisi si fara teama sa se apropie si sa comunice cu ei. Pentru o femeie politician, trebuie in plus sa convinga de faptul ca se va bate cu barbatie, ca sa zicem asa, pentru cei care au ales-o si pentru nevoile comunitatii pe care o reprezinta.

 

In politica, ca si in alte domenii, femeile sunt intotdeauna suspectate, daca nu chiar acuzate pe fata, ca isi datoreaza ascensiunea sprijinului venit din partea barbatilor. Considerati ca in Romania se intampla mai des acest fapt decat in alte tari? Care sunt motivele?

Nu cred ca intotdeauna toate femeile sunt suspectate ca-si construiesc cariera politica cu ajutorul barbatilor. Cred ca e vorba aici de un stereotip de gen. In ceea ce priveste sprijinul pentru promovarea in politica, eu as formula asa: tinerii care vor sa faca politica au nevoie de sprijin si sunt indreptatiti sa-l primeasca in cazul in care dovedesc o serie de calitati personale.

Ascensiunea politica e o combinatie de sustinere in partid, efort personal si sansa. Daca ar fi sa ne comparam cu alte tari europene, cred ca in democratiile mai vechi exista o cultura a promovarii tinerilor si femeilor prin mecanisme de partid si de stat mai transparente si mai eficiente.

 Cum trebuie sa fie o femeie pentru a putea dovedi ca este pe picioarele sale, ca gandeste si ia hotarari pentru sine? Cum trebuie sa fie o femeie, dupa parerea dumneavoastra, pentru a putea "concura" in pregatire si profesionalism, cu un barbat?

Perspectiva mea e urmatoarea: femeile (si oamenii in general) nu traiesc ca sa dovedeasca ceva anume. Chiar daca viata poate fi privita si ca un test, trebuie doar s-o traim frumos, nu ca si cum am da examene in fiecare zi.

Poate ca pentru unele femei exista o anumita obsesie de afirmare a independentei; eu cred insa ca evidentele nu trebuie demonstrate.

Cred ca Romania este o societate care permite femeilor sa fie independente, sa-si gestioneze singure vietile si carierele. Da, e adevarat, exista inca inegalitate de sanse in unele domenii, in politica, poate mai mult ca in oricare parte. Sper insa ca societatea sa se miste spre asigurarea egalitatii de tratament intre sexe si sper sa reziste tot mai multe femei in domeniile pe care le-au ales pentru a reprezenta marturia ca se poate.

In acest context, cred ca efortul personal si valoarea personala devin din ce in ce mai importante. Aceste lucruri ar trebui sa stabileasca din ce in ce mai mult ierarhiile in societate, indiferent ca vorbim de barbati sau de femei.

Ce rol joaca aspectul fizic in viata unei femei? Sunteti o femeie frumoasa, cum va intretineti frumusetea si ce faceti in aceasta directie?

Dintotdeauna societatea a apreciat aspectul fizic placut – si la barbati, dar mai ales la femei. In consecinta, o infatisare placuta e un avantaj in viata si in cariera. In mentinerea aspectului fizic, a frumusetii daca vreti, cred ca cel mai important lucru e stilul de viata. E vorba de alimentatie, de miscare, de evitarea lucrurilor care nu-ti fac bine.

Am o dieta echilibrata, bazata pe fructe, legume si lactate, dar trebuie sa recunosc insa, ca de multe ori ea nu exista pentru ca nu am timp sa mananc din cauza programului. Evit cat pot prajelile. De asemenea, fac miscare in mod constant (plimbare, exercitii usoare). In plus, ma feresc sa pierd noptile, am renuntat de cativa ani la fumat (chiar daca oricum fumam putin) si fac din cand in cand tratamente cosmetice, de tonifiere a pielii.

Cum va vedeti viitorul politic? Care sunt cele mai mari aspiratii ale dumneavoastra (mergand de la un anumit proiect de lege aprobat si pana la un anumit post vizat)?

In lumea politica circula o butada: fii atenta ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se indeplineasca dorinta.

Serios acum, cred ca in politica iti poti propune in mod realist doar o conduita generala si cateva obiective de etapa, fiindca mediul politic poate evolua imprevizibil. E bine insa sa fii pregatit tot timpul, sa ai in spate cateva realizari si un profil public bine conturat, pentru a face fata unor noi provocari din cele mai diverse pozitii.

In aceasta etapa, am ca obiectiv sa contribui cat pot la profesionalizarea si depolitizarea Televiziunii Romane. Sunt presedinte al Comisiei de Cultura, Arte si Mijloace de Informare in Masa din Camera Deputatilor si imi doresc o noua lege de functionare a televiziunii si radioului publice. Mai am ca obiectiv dezvoltarea de proiecte intre stat si comunitatile locale pentru crearea unor servicii, centre de asistenta sociala pentru persoanele aflate in nevoie. Prima data m-am orientat spre Biserica, in sensul larg pentru ca ea stie cel mai bine ce se intampla in viata comunitatii.

Atat dumneavoastraa cat si sotul dvs sunteti implicati in viata politica. Ne puteti spune daca acest lucru v-a afectat vreodata relatia de cuplu, fie pozitiv, fie negativ?

Am facut impreuna cu sotul meu o intelegere: nu discutam politica in familie. Vrem ca viata noastra de familie sa fie separata de carierele pe care le avem, sa nu fie influentata de politica. Trebuie totusi sa spun ca implicarea noastra in politica ne lasa timp mai putin de petrecut in familie. Prin natura meseriilor, si eu si sotul meu calatorim frecvent – eu intre Sibiu si Bucuresti, sotul meu in strainatate. Momentele pe care le petrecem insa in familie au valoare mai mare si le pretuim foarte mult.

Spuneti, pe site-ul dumneavoastra, "Am facut, amandoi, o adevarata echilibristica pentru a gestiona si viata de cuplu si viata de familie." Ce detalii ne puteti da despre aceasta echilibristica? Cum ati gestionat momentele mai dificile?

E exact ce va spuneam mai sus. Ca sa va dau un exemplu din campania electorala din toamna lui 2008, uneori sotul meu ateriza din strainatate pe aeroportul Otopeni si venea direct la Sibiu, cu masina, unde eu ma aflam deja de doua zile. Stateam impreuna o jumatate de zi, dupa care eu trebuia sa plec in alta parte a judetului Sibiu, iar sotul meu ramanea cu baietelul nostru pentru restul zilei. Seara eu reveneam, iar a doua zi de dimineata sotul meu trebuia sa se intoarca de urgenta la Bucuresti. Cu calm, cu intelegere si cu dragoste depasim insa toate momentele dificile.

Care credeti ca este cel mai eficient mijloc de a interactiona cu cei care iti sunt dusmani, sau simpli opozanti?

In politica, fiindca banuiesc ca la asta se refera intrebarea dvs., exista multi adversari. Si, spre deosebire de viata de zi cu zi, adversitatile sunt destul de greu de schimbat, fiindca natura politicii presupune confruntarea. Cu unii dintre adversari nu interactionez deloc, cu altii am dialog si ne combatem cu argumente. Atitudinea pe care o consider cea mai potrivita in raport cu adversarii este calmul. Mai ales la o femeie, calmul ii irita pe adversari si ii poate determina sa faca greseli.

Sunteti implicata intr-o campanie impotriva cancerului la san, campanie care issi propune sa le convinga pe femei sa mearga la medic. Cum alegeti campaniile umanitare in care va implicati?

Campaniile umanitare, pentru cauze sociale sau de sanatate, sunt parte a culturii lumii moderne. Pe masura ce societatea evolueaza, devine mai prospera, ea devine mai atenta la persoanele sau grupurile sociale defavorizate.

Ca femeie, simti nevoia sa te implici in lucruri cu specific feminin, iar prevenirea cancerului la san e unul dintre aceste lucruri. Cred ca cele mai importante campanii umanitare sunt cele care se ocupa de sanatatea si de ocrotirea mamei si a copilului. Aici sunt decisa sa lucrez cat pot de mult in anii ce vin.

Si ar mai fi un domeniu caruia ii acord importanta foarte mare: ocrotirea naturii. Am sustinut in 2008 cateva campanii de ecologizare in Sibiu (inclusiv cu plantare de arbori) si cred ca avem datoria sa lasam copiilor nostri un mediu inconjurator cat mai curat.

Sunteti una dintre femeile care si-au recapatat silueta la foarte scurt timp dupa nastere. La botezul fiului dvs, la numai patru luni dupa nastere, aveati o silueta impecabila. Ce sfat le-ati da femeilor care se "lupta" cu kilogramele acumulate in timpul sarcinii?

Probabil ca am in mod natural o constitutie subtire, fara sa fac eforturi indelungi pentru acest lucru. Insa reteta mea de slabire dupa sarcina a constat in mod cert in multa, multa munca. Am revenit in activitate la 10 zile de la nastere si am fost la Parlament pana in ultima zi. In perioada de sarcina eram in plina constructie a unui nou proiect politic, PLD, iar dupa sarcina am intrat in campania pentru Parlamentul European. Asadar micul Eric a aparut intre doua proiecte politice importante si ii multumesc ca a fost intelegator, atat in burtica, cat si dupa.

Ne puteti enunta un lucru despre dumneavoastra pe care l-ati descoperit abia dupa nasterea fiului dvs, Eric?

Da. A fi mama e conditie deosebita si doresc oricarei femei sa se bucure de acest statut de mama. Am inteles, ca mama, ca sacrificiile nu sunt o corvoada, ca ele pot fi o bucurie adevarata.