Ea provine dintr-o familie de oameni asezati, cu stare. Se poate ca ai ei sa fii facut mare parte din bani pe baza de speculatii financiare, afaceri nu tocmai….cert e ca ea s-a nascut si a trait toata viata in casa ei. Adica, intr-o vila de doua etaje (acum) si, desi a avut intotdeauna de toate, a invatat sa fie suficient de cumpatata. Sau, ma rog, a fost invatata cu interdictii din acelea “ilustre”, de genul: “Nu cumparam acum, pentru ca nu avem bani.”
Cand vrei sa inveti mai departe, sa faci studii superioare, o specializare, stii ca ai nevoie de bani. Bani pentru taxe, bani pentru carti, bani ca sa nu muncesti si sa poti sta sa inveti. Si, cu toate astea, multi dintre cei cu bani nu isi mai bat capul cu studiile. Poate pentru ca, cei care vor sa invete mai mult, o fac si cu scopul de a trai mai bine, de a avea mai multi bani. Iar ei, copiii de bani gata, daca sunt deja bogati de la nastere, nu au de ce se mai obosi? Cartea e grea.
Asa ca, fata “noastra” s-a multumit doar cu liceul si si-a zis ca, fiind tanara, mai bine sa se bucure de viata, sa se distreze. Zis si facut. Cam asa, vreo cativa ani de zile, pana a ramas insarcinata cu tanarul pe care il iubea. Si, ca sa nu amestece botezul cu nunta, cum a ajuns sa se practice uneori, au luat-o pe rand. Asta cu mireasa cu burta la gura am mai vazut, asa ca nu a fost foarte grav.
Primul copil e asteptat si intampinat de obicei cu surle si trambite. Mai ales daca e baiat. Eh, in cazul asta a fost fata. Treaca de la noi. Dezamagirea tatalui a reusit sa se transforme treptat in resemnare si, a disparut in momentul in care a venit cel de-al doilea copil, un baiat. Ei, asa mai venim de-acasa. Din “pacate”, fetele seamana cu tatii si baietii cu mamele. Nu e o regula, dar de cele mai multe ori asa se intampla. Cam asa a fost si in cazul asta.
Toate am zice ca au fost bune si frumoase. Numai ca, mai intervin si neintelegeri, ca in orice cuplu. Precum stim, certurile obisnuite in cuplu se nasc de la bani. Sau, de la cine controleaza pe cine. Mama nu prea poate sa il controleze pe tata, asa ca ii raman la indemana copiii. Tatei ii revine pozitia de “onoare”, de a-i controla pe toti. Nu ca nu i-ar place pozitia asta.
Problema adevarata apare cand copiii nu mai pot fi struniti, iar mama se pierde cu firea. Mama bate fata, tata vine si vede, si bate mama. Uite asa se transmite bataia, din om in om, precum cascatul. Copiii sunt traumatizati de ambele batai, luate sau vazute, mama e traumatizata de interventia sotului, interventie pe care o simte pe propria ei piele, si toata lumea e nefericita.
Ea ar vrea sa divorteze. S-a gandit de mai multe ori la asta, pentru ca nu e pentru prima oara cand are loc un astfel de eveniment in casa lor. Numai ca nu poate. Adica nu o lasa parintii. Divortul ar insemna sa imparta totul la doi, cu el. Iar ei nu pot accepta asta. In primul rand, din principiu. Pentru ca el a venit doar cu hainele de pe el. Adica, singura lui participare in casa, pana acum, e intretinerea familiei, pe care o asigura prin salariu. Dar atat. Si, cum sa imparti totul, atata avere, cu un om care….nu merita?
Mai bine sa isi condamne propriul copil, propria fata, la o nefericire perpetua, la un mariaj defectuos, care se rasfrange si asupra copiilor.
Oare cand realizeaza oamenii ca banii sunt mai importanti decat viata? Decat viata in sine, a lor si a copiilor lor? Cand incep sa puna banul pe primul plan, dand la o parte, uitand de calitatea vietii, de notiunea de fericire, de iubirea insasi?