Simt nevoia acuta de a relua un articol mai vechi de pe Vintage Police. M-am gandit ca este extrem de actual nu doar prin informatiile legate de datari pe care le ofera, ci si prin faptul ca atrage atentia asupra "masacrului" ce se poate vedea in toata splendoarea lui pe site-urile si e blogurile vintage din Romania. Nu doar falsificarea legata de datari e o problema mai nou, ci si punerea in circulatie (aka vanzare) a unor piese (in general pescuite de pe etsy si ebay) a caror sanatate e extrem de subreda. Gaurile si petele nu se "rezolva" cu fotoshopul si nici jupoanele din care zboara bucati-bucatele nu se pot lipi cu super-glue...
Nu ma intelegeti gresit: nu am nimic impotriva vanzarii/colectionarii etc. a unor piese cu defecte, chiar majore (la cele foarte vechi) insa nu mi se pare normal si corect sa nu comunici acest lucru. Ah, si inca ceva "piesa de muzeu" (in limbaj vintage tehnic) nu se refera la o zdreanta mumificata, ci la o piesa pastrata perfect.
Dupa cum ziceam, reproduc integral textul.
In seara asta, ca tot am intrat de ceva timp in "tematica", m-am gandit sa incep un miniserial cu rochiile anilor '50. E adevarat ca sunt deja 4-5 subiecte deja pregatite, cu articole scrise si tot ce trebuie, doar de introdus in computer insa am senzatia ca exact chestia asta ma scoate din sarite, si "n-am chef', si "las' pe maine", "poate mai adaug ceva". Si cum de ieri incolo sunt supusa unei incredibile avalanse de tampenii ( care inca n-am inteles inca daca sunt izvorate din rea credinta sau pur si simplu din ignoranta), am ramas fixata pe subiectul asta. Cand e vorba de istoria modei nu prea e loc de "polemici" si de pareri - e o materie fixa pe care ori o cunosti, ori nu.
Bun. O sa incep cu anul 1955 dintr-un motiv lesne de inteles: e nu doar cel mai bine definit an al decadei, ci si unul dintre cele mai "miraculoase" momente ale istoriei modei in general. Femeile se imbraca bine, atat in Europa, cat si peste ocean. Modelul Dior si Balenciaga, pus in practica in 1954, (ma refer la faimosul "A" in special), este absolut triumfator. de asta nici n-o sa insist, pe asta-l cunoaste toata lumea (si se pare ca doar pe asta). Sper ca e evident ce reprezinta, ok (admirati foto nr. 1)? Fusta in A, corsaj ridicat si oarecum turtit. Linia H pleaca din anul '47 si se intoarce hat, in anii '20. Modelul s-a incadra in categoria "tubular", accent pus pe solduri etc.. Rochia de acest tip e de cele mai multe roi insotita de un alt element, tip mantou, taior etc. Guess what, de cele mai multe ori gulerul lipseste. Talia e marcata insa atipic, spre sold (ca la rochiile anilor '20), pentru restul observati foto nr.2. Tot Dior (si tot in '55), cum ii statea lui capul numai la prostii, s-a gandit sa inventeze inca o chestie: modelul Y. Adica modelul A, inversat. Accent pe umeri, fusta conica sau lalea, talie frumos marcata cu brau din acelasi material. Vezi foto 3.
Si asta e doar inceputul. Un singur an, trei tipuri de rochie, o singura casa de moda.
Cam cate modele de rochii sunt in anii '50? Eu zic sa v-apucati de numaratoare de pe acum...
Partea a doua:
Din cate-mi aduc eu aminte, ramasesem ultima oara sa jucam x si y, spanzuratoarea si alte chestii aidoma si vorbeam despre tiparele A, H si Y urmarind cum aluneca maslina prin corsaj...
O sa va zic eu: nu aluneca. Asta mai ales daca e vorba de o chiftea care plonjeaza in decolteul unei rochii anii '50, se opreste fix acolo unde nu trebuie, ca un minunat si parfumat ornament carnal. Imi vin lacrimi isterice in ochi numai cand ma gandesc la scena asta, mai ales ca n-am fost eu victima decorarii cu chifteaua in cauza: eu doar am lansat-o. Evident, de aici (daca aveti intentii serioase), se poate deduce pana si constructia riguroasa a unei rochii '50.
Si, ca sa vorbim de lucruri riguroase care nu doar ca nu te lasa sa respiri, dar nici macar sa mananci, o sa o luam de la inceput (in sens cronologic de data asta) si-o sa ne intoarcem in 1951. Asta in conditiile in care (sper), toata lumea e de acord cu mine ca 1950 face parte din decada '40.
Daca rasfoiti revistele din aceasta perioada o sa vedeti ca modelele sunt tare zambarete - am eu o senzatia ca zambetul ala era provocat automat, dintr-o oarecare lipsa de aer. Talia e extrem de subtire - oricum, cura de slabire era asigurata in principiu, in special in spatiul european. Inca de la inceputul anului, Dior (ca de obicei) isi vara coada si introduce un tip de fusta closata, cu accent pe solduri si talie; iar aceasta regula face ca nu doar rochiile sa para rochii ci si pardesiele si paltoanele. manecile sunt in general bufante (in sensul anilor '40, nu al anilor '80, evident), gulerul e rotund iar nasturii, de foarte multe ori, supradimensionati. Pana la sfarsitul anului fusta va ajunge sa inglobeze atata material incat da senzatia unei rochii de printesa. Lungimea se opreste, decent, undeva la mijlocul fluierului piciorului. Ca materiale, iese in evidenta matasea santung si brocartul de provenienta italiana insa marea noutate sunt materialele sintetice, folosite de aceasta data pe scara larga. Primeaza dacronul si orlonul pe care le vom intalni pana hat, la sfarsitul anilor '60. Nylonul si rayonul nu sunt date nici ele la o parte, fiind folosite cu succes pana astazi (ok, cu diferentele de rigoare, in special de aspect). De aici vor rezulta rochii minunate din texturi "tricotate", matase naturala amestecata cu nylon sau rayon. O alta caracteristica a acestui an sunt rochiile "2 in 1": am amintit, din aceasta categorie, ceva mai devreme, rochia-palton si rochia-pardesiu insa exista si rochia de zi/seara a carei caracteristica principala sunt ornamentele detasabile, cateodata prinse chiar pe interior cu fermoar.
Toate aceste elemente, aparent disparate, vor duce la "inventii" si obsesii importante care se vor perpetua (unele) pana in anii '60. Despre toate acestea insa, data viitoare.
Intre timp aveti grija cum gestionati relatia decolteu-chiftea, sa n-aveti parte de vreun coup de foudre...