Majoritatea acestora sunt asociate cu imagini preponderent negative, daca nu chiar frivole, in urma unor campanii de presa. Guvernul actual nu include nici macar un ministru femeie. Date statistice cu privire la participarea femeilor în Parlamentul Romaniei arata ca în Camera Deputatilor aceasta este de 10%, iar în Senat de 5%. Conform Raportului „Women and men in decision-making 2007” al Comisiei Europene, ne situam pe ante-penultimul loc in Europa, inaintea Turciei si Maltei, in privinta numarului de femei membre ale Parlamentului, la mare distanta de tarile fruntase din acest punct de vedere, precum tarile nordice. In Parlamentul suedez, de exemplu, raportul femei/barbati este de 48/52.
Modelul patriarhal
Sa fie cauza acestui fenomen modelul patriarhal de societate, in care femeia este mai curand vazuta „la cratita”, in umbra permanenta a barbatului, decat in functii de conducere sau reprezentare? Greu de crezut ca aceasta este singura cauza, dat fiind faptul ca in tari presupus mult mai rigide, din acest punct de vedere, cum sunt cele in care religiile (Islamismul, Budismul, etc.) joaca roluri mult mai importante in societate, au cunoscut, de multa vreme, femei in postura de Prim Ministru sau Presedinte.
Hillary vs Obama
Competitia, atat de actuala, pentru desemnarea candidatului democrat la Casa Alba, intre Hillary Clinton si Barack Obama, ne pune in fata eventualitatii in care, daca un candidat democrat castiga alegerile prezidentiale din America in acest an, vom avea, in premiera, ori un presedinte femeie ori un presedinte de culoare.
O sumedenie de prejudecati sunt puse la grea incercare in America, „tara tuturor posibilitatilor”! Oare ce fel de calitati, cu totul speciale, o recomandau pe Hillary pentru aceasta candidatura? Faptul ca s-a aflat vreme de opt ani, in compania presedintelui Bill Clinton, sub acoperisul Casei Albe? Calitatile ei de bun politician demonstrate, incepand cu anul 2000, in Senatul Statelor Unite ale Americii, ca aleasa din partea statului New York? Sau faptul ca e pregatita, conform unui vechi adagiu, sa manance, in fiecare dimineata „o broasca raioasa pe stomacul gol”? Vom vedea in curand daca in conservatoarea America, unde a aparut si un concept atat de complex, si cu greu acceptat in restul lumii, cum e „political correctness”, prejudecatile legate de sex sunt mai puternice decat cele rasiale, asta in urma unui dublu tur de alegeri, cele preliminare din interiorul Partidului Democrat urmate de alegerile propriu-zise din toamna acestui an.
Care este situatia la noi?
Am vazut care este situatia in Parlamentul Romaniei. Este acest exemplu o exceptie? S-ar parea ca nu. Nici un mare oras din Romania nu are ca primar o femeie. Nici macar un sector al capitalei nu are ca primar o femeie. Si, ceea ce e si mai grav, nici nu l-a avut vreodata! Nu-mi aduc aminte decat de un exemplu de la Slobozia, unde actuala membra a Parlamentului European Maria Petre a candidat, si a pierdut, pentru primaria orasului in 2004. Parca a mai fost, tot in 2004, si Anca Boagiu care a candidat si ea pentru Primaria sectorului 2. Si a pierdut si ea! Chiar daca acest lucru a insemnat o trambulina pentru Guvernul Romaniei, unde a ocupat, pentru circa doi ani, postul de ministru al integrarii europene.
Ce spune un politician-femeie
„Consider ca nu este doar vina femeilor pentru pozitia lor actuala din spatiul politic, avand in vedere ca barbatii fac sa ajunga in aceasta zona femei slabe din punct de vedere al sustinerii proiectelor si a capacitatii de convingere. Intr-un partid, femeia ajunge sa detina o functie daca acest lucru este dorit de catre barbat. Este adevarat, insa, si faptul ca femeile ezita sa se sustina intre ele, resimtind acest lucru chiar si eu. Femeile trebuie sa stie ca este nevoie de timp pentru a avea trecere ca om politic, pentru a-ti crea un brand in acest domeniu", declara Maria Grapini, actual candidat la primaria Timisoara. E mai usor sa faci cariera in afaceri decat in politica? Exemplul doamnei Grapini ne arata ca da, cel putin deocamdata.
Ce spune un politician-barbat
Sa auzim si parerea unui politician-barbat, Cristian Boureanu, candidat pentru Sefia CJ Arges: „In majoritatea covarsitoare a cazurilor, cel putin pana acum, femeile politician au fost victimele prejudecatilor 'machiste' ce predomina inca la noi, dar si a lasitatii conducatorilor de partide ce nu au avut curajul sa se confrunte cu aceasta prejudecata. Ce-si spuneau ei: 'de ce sa risc eu sa pierd un anume loc de parlamentar sau o primarie anume, mai bine pun tot un barbat'... si daca era sa piarda tot pierdeau, cu barbat sau nu! Nenorocirea este ca, in totala contradictie cu tendintele europene, s-ar putea sa avem si mai putine femei pe viitor. Votul uninominal, chiar in varianta hibrid adoptata, s-ar putea sa descurajeze si mai mult conducerile de partide sa propuna femei in alegeri! Vom vedea! S-ar putea ca solutia sa vina tot dinspre Europa, sa ne oblige ei, ca in atatea alte cazuri, sa impunem norme minimale de reprezentare”.
Concluzie?
Sa fie nevoie ca femeile sa adopte forme radicale pentru a se impune? Sa-si formeze partide proprii? Hmm, nu cred ca e cazul, nu s-ar vota nici ele insele! Cum nu se voteaza nici acum! Statisticile arata ca, la totalitatea alegerilor desfasurate pana acum, femeile-alegatoare nu voteaza, in proportie semnificativ mai mare decat barbatii-alegatori, femeile-candidat. Chiar dimpotriva!
Nici „femeia de fier” gen Margaret Thatcher, cea care a detinut cel mai lung mandat continuu de prim ministru al vreunui guvern englez, nu pare sa aiba trecere la noi.
Tot implicarea fiecareia dintre noi, in cazul in care considera ca are ceva de spus in acest domeniu, inscrierea in partide in functie de afinitatile personale, munca de „furnicuta”, pornind de jos, atasamentul, seriozitatea, poate chiar si norocul, vor contribui ca in cele din urma sa reusim sa „ne impunem”! Si in politica !