Sa fii mai bun dupa ce ai fost nr. 1!

In primul rand ar trebui sa o iau cu inceputul: O-Zone - „o trupa legendara” dupa cum imi place mie sa spun!  Trei baieti simpli carora nu li se dadeau mari sanse nici pe piata romaneasca de la bun inceput (ma refer la primul videoclip „Numai tu”), care erau mult prea diferiti de ceea ce „se purta” (era la moda!) atunci si care aduceau un stil nou, total necunoscuti pentru piata muzicala din Romania.

O-Zone a devenit o trupa extrem de cunoscuta (inclusiv in Romania!) abia dupa ce o planeta intreaga fredona versurile melodiei care a facut furori in intreaga lume. Invidiosii spuneau ca am avut noroc... Oare?!

Cine stie ca in spatele acestui succes au fost multi ani de munca, o sumedenie de nopti nedormite, de sarbatori petrecute departe de cei dragi, de zile neintrerupte in studioul de inregistrari sau in salile de dans?!

Stiu oare cei ce comenteaza ca in primii ani, atunci cand eram abia la inceput faceam niste turnee epuizante pe bani care nu iti ajungeau nici de chirie?!. Ne doream sa fim cei mai buni, ne distram, e adevarat, dar si munceam din greu, iar in momentul in care a venit succesul deja se instalase o stare acuta de stres si oboseala.

Nu am avut de ales, nici macar nu am putut sa ne permitem o pauza inainte de a incepe nebunia... Contractele curgeau, se stabileau planuri de promovare si o groaza de televiziuni din cele mai mari „tari” ne doreau acolo.

Nu am avut o adevarata echipa care sa se ocupe de acele contracte cu casele de discuri, nu am avut pe cineva care sa ne organizeze un program astfel incat sa prindem macar cateva zile libere, le faceam noi pe toate, ceea ce a adus la accentuarea acestei stari de stres si oboseala, pentru ca si in timpul liber (in foarte putinul timp liber pe care-l mai aveam) trebuia sa rezolvam cate ceva. Ajunsesem sa fiu anuntat uneori si cu cateva ore inainte de zbor despre plecare.

Am avut tot ce ne puteam dori: avioane particulare rezervate special pentru noi, cele mai tari emisiuni din intreaga lume cu cei mai buni prezentatori desigur, cele mai bestiale show-uri pe cele mai mari scene din lume, cei mai buni dansatori, hoteluri de 5 stele, stilisti, coafori, cantam alaturi de artisti renumiti (chiar legendari), dar eram atat de epuizati incat uneori nici nu remarcam cu cine suntem in spatele scenei...

Ma trezeam adesea in hotel si nu imi dadeam seama in ce tara ma aflu, asa ca mergeam la geam sa vad imprejurimile… poate-poate recunosc ceva! Am avut zile in care schimbam doua-trei avioane asa ca nu mai tineam cont in ce tara aterizam. Cum mergeam dintr-o emisiune in alta nu reuseam sa vad decat restaurantul, hotelul si iar aeroportul...

Toata perioada aceea mi se pare astazi un vis si nu pentru ca era intra-devar visul oricarui artist, ci pentru ca nu prea am reusit sa-mi dau seama de multe lucruri care mi se intamplau. Inevitabilul s-a produs, iar noi am cedat. Am cedat pe rand, un membru al trupei a anuntat retragerea, apoi altul si-a inceput cariera solo.

Presa a mai turnat sare pe rana intr-o situatie si asa critica si din trei amici am devenit trei straini care nu mai aveau nimic de impartit. Casele de discuri insistau pe continuarea proiectului, insa O-Zone insemna cei trei baieti si faptul ca nici unul nu putea fi inlocuit. Nu mai era nimic de facut decat sa accepti ca aici totul s-a terminat. Aveam mare nevoie de o pauza...

Realizarea noastra cea mai mare, in afara celor peste 12 000 000 albume vandute in intreaga lume si a multelor discuri de aur si platina primite ca recunoastere a meritelor noastre, era aceea ca am fost primii care au invatat milioane de oameni sa cante in limba romana!

Era o senzatie unica sa vezi cum oameni de diferite nationalitati fredoneaza acel refren si nu neaparat pentru ca stiu ce inseamna ci pur si simplu pentru ca le aducea o stare de bine. Multi abia atunci aflasera de existenta unei tari ca Romania sau Moldova… :D

Dupa destramarea trupei, cand totul s-a linistit, am avut in sfarsit timp sa ma ocup de familia mea. Fetita noastra, Anastasia Dalia, a venit pe lume in iulie 2005 si a sters tot stresul acumulat cu buretele.

Am realizat atunci ca nu-mi mai doresc genul acela de succes cu care i-as face pe cei de acasa sa astepte ani intregi si sa sufere petrecandu-si sarbatorile singuri. Nu am renuntat la muzica, nu... niciodata nu as face-o, doar ca mi-am organizat pentru prima data timpul in favoarea mea.

Mi-am luat inima in dinti si am inceput sa lucrez si sa ma dezvolt atat ca artist cat si ca orchestrator, compozitor si producator muzical. Vroiam sa le fac pe toate si sa le fac foarte bine indiferent cati ani mi-ar fi luat sa le invat pe toate...

Prima melodie compusa a fost Whap-pa. Atat melodia cat si videoclipul (la care, recunosc, nu ma pot uita nici astazi, erau atat de dulci si copilaresti incat puteai sa citesti imediat starea mea de spirit in acel moment.

Eram total nesigur incotro vreau sa o iau si unde vreau sa ajung! Noroc ca familia a fost alaturi de mine si am descoperit acea liniste sufleteasca care imi lipsise multi ani de zile si care mi-a adus inspiratia necesara pentru a compune. A urmat un album - „Alone”. Apoi un alt single, „Doi straini”.

Mi-am deschis un studio de inregistrari, am refuzat sa angajez pe cineva si am invatat eu insumi cat am putut de mult despre tot ce inseamna muzica, productie in studio si am reusit sa ma maturizez si sa privesc in urma cu alti ochi decat o facusem pana atunci. Sotia mea nu numai ca a studiat acest proces alaturi de mine, dar a inceput sa se si implice din ce in ce mai mult!

O data cu maturizarea mea a aparut si ideea proiectului MR&MS si primul single „Love Is Not A Reason To Cry”. Ana, pe langa faptul ca este textierul piesei, a ajuns sa fie si vocea proiectului! Mai in gluma, mai in serios, am tras un ghid vocal care pur si simplu nu a mai fost inlocuit de o alta artista pentru ca vocea ei se potrivea perfect. Cred ca asa a fost sa fie...

A urmat semnarea contractului cu o casa importanta de discuri, iar apoi, inevitabil, a aparut si albumul „Heartbeat”, care este un album cu piese dedicate fetitei mele si celui mai bun prieten care nu mai e printre noi, este un album care povesteste multe din viata noastra de cuplu... Nu este un proiect pentru toata lumea, este un proiect de suflet dedicat iubitorilor genului si va ramane asa.

Dar ca sa revin la pozitia de Number One, pe care o lasasem un pic in urma, imi trebuia un proiect al zilelor noastre. Si cum munca in echipa da intotdeauna rezultate foarte bune asa s-a intamplat si in cazul nostru (Ana fiind co-autorul piesei). Am creat proiectul Dj Layla & Alissa (o „DJ-ita” buna si o voce superba). Le-am compus fetelor o piesa pe masura si am pornit pe drumul de producator artistic si muzical.

Probabil putin stiu ca acest proiect imi apartine, dar sunt sigur ca majoritatea cunosc piesa „Single Lady”. E o compozitie si un proiect cu care ma mandresc pentru ca a dat in doar cateva luni rezultate fabuloase, ajungand in primele pozitii a tuturor radiourilor din Romania si in cele mai tari topuri din tara, fiind nr 1 la download-uri atat pe internet cat si in reteaua mobila.

Piesa este nominalizata la Romanian Music Awards si la Romanian Top Hits (chiar va rog sa votati.

Mai mult de atat, am reusit impreuna cu casa de discuri, sa semnam niste contracte avantajoase pentru aceasta piesa si in afara Romaniei si sper ca in aceasta vara „Single Lady” se va auzi peste tot in lume! Si asta e doar inceputul...

Nu exista satisfactie mai mare decat sa-ti auzi piesa peste tot unde mergi... Zambesc de fiecare data cand o aud, nu ma pot abtine...

In afara proiectelor la care lucrez, inclusiv a proiectului meu personal ca artist si care va fi relansat in toamna, am deschis si un Centru de Arta „Fame Music &Dance”. Este un centru dotat cu sala de dans super-moderna, studio de inregistrari de ultima generatie, sala de repetitii, absolut tot ceea ce are nevoie un artist. De acolo sper sa selectez acele tinere talente care au nevoie de un pic de sprijin pentru a ajunge pe marile scene.

Deci, dupa cum vedeti, poti fi Number One in diferite feluri, important sa fii tu Number One pentru tine si familia ta, sa fii multumit cu ce faci si ceea ce esti si sa nu regreti nimic din ce ai facut cand privesti in urma.

Astazi stiu ca absolut totul (ca e bine, ca e rau) se intampla cu un anumit scop si, daca as avea posibilitatea de a schimba ceva, nu as schimba nimic. Imi place viata mea asa cum e, mai ales ca pentru micuta mea (asa cum o alintam noi pe Anastasia, fetita noastra) sunt mereu Number One!