Este o experienta pe care ai toate sansele sa o traiesti daca de ceva timp locuiesti in afara granitelor Romaniei. De altfel, in Spania, cuplurile mixte sunt numeroase, dar, din pacate uneori si problemele sunt la fel de numeroase. Pentru ca, pe langa problemele inerente vietii in cuplu, apar diferente culturale si, uneori, dificultati de comunicare, ceea ce nu face decat sa ingreuneze convieturirea. Uneori, atat de mult, incat se ajunge si la violenta domestica, desi, din pacate, astfel de acte primitive au loc si in cuplurile romanesti din ce in ce mai des – atat de mult, incat una din primariile unui orasel unde locuiesc multi romani desfasoara o astfel de campanie impotriva violentei domestice in limba romana). Revenind insa la situatiile normale, majoritatea cuplurilor opteaza pentru a locui impreuna (ceea ce in romana se denumeste cu ajutorul unui termen oarecum peiorativ – concubinaj), pentru a se cunoaste si pentru a se testa reciproc. Ce urmeaza? In mod firesc, casatoria sau un copil si, de fapt, aici voiam sa ajung, la copil. Un copil nascut din parinti de nationalitate si religie diferite, un copil care la scoala si cu prietenii si cu parintii (pentru a se intelege toti trei) vorbeste doar spaniola. Un copil cu slabe, daca nu inexistente, legaturi cu cealalta origine a sa, iar parintele roman nu face, de obicei, niciun fel de efort pentru a-l invata limba romana (nu mai zic sa scrie si sa citeasca). Si asta pentru ca, ne-am obisnuit ca singuri sa ne consideram inferiori strainilor si sa ne fie chiar “rusine” ca venim din Romania si atunci “macar copilul nostru sa aibe alt statut”... o gandire defectuasa, care nu face decat sa-l determine pe copil sa creada ca este spaniol 100%, pentru ca originile sale romanesti trebuie “ascunse” sau ignorate. Poate am prezentat acum doar o parte dintre aspectele negative ale acestei convietuiri. Daca vreuna dintre voi are iubit sau sot strain, astept sa ma contrazica, povestindu-si propria experienta, aici la Romance in Lume.
Buna, sunt Ely din Tenerife.Cred ca toate vin de la educatia parintilor catre copii.Si eu am un baiat de 7 ani care intelege foarte bine romana ,dar mai greu sa se pronunte, toate la timpul lor. Recunosc ca nu am avut prea mult interes nici timp ptr. a-l invata sa vorbeasca romaneste.Acum am timp si voi incepe sa ma ocup de el,niciodata nu este tarziu.La fel vad ca si el are interes de a invata ,si va invata sigur pentru ca-i roman spaniol.BINE,CAM ATAT. PENTRU TOATE ROMANCUTELE PLECATE DE ACASA CA SI MINE VA PUP , SI VA DORESC MULTA SANATATE, MULT NOROC AICI IN STRAINATATE. CRACIUN FERICIT,UN AN NOU PLIN DE BUCURII SI REALIZARI. PA
Răspunde-i
mirela (13.11.2008, 18:27)
eu sınt casatorita de 17 ani ın Turcia. Sotul este turc. Avem un baietel de 7 ani.Vorbesc cu el ºi romaneºte ºi turceºte . Merge la ºcoala este ın clasa1 ,ıntelege tot ce ıi spun eu pe romaneºte ,dar nu vrea sa ımi raspunda pe romaneºte ,ce pe turceºte . Sotul meu ºtie limba romana ,dar ın general la noi ın casa se vorbeºte limba turca. Nu pot sa cred ca tımp de 1 an de zile au uitat limba romana ...Nu am uitat noicei care sıntem mai de mult plecati ....ma rog mai sınt ºi unii care uita de unde au plecat.Eu ıi spun baietelului meu ca el este pe jumatate turc ºi jumate roman. Sınt mındra ca sunt romanca.Eu sınt ortodoxa ,sotul musulman ....nu ne-a ımpiedicat nımic sa ne castorim...ºi uite au trecut 17 ani ...va doresc sanatate ,fericire ºi sa fiti iubitii oriunde va aflatii....ºinu uitatii de unde ati plecat ...va pup
Răspunde-i
daniela (09.11.2008, 19:31)
buna ,eu sint daniela,si sint de 11 ani in spania ,am un copil din tara=adrian,care inca mai vorbeste ceva romaneste,si o fetita de 5 ani=nadia, cu sotul meu actual,spaniol =gabriel.nu vorbim romaneste in casa ptr.ca nu avem timp sa ne traducem,dar tot timpul invatam ceva nou .nadia cinta cu cleopatra stratan ca si cum ar fi romanca ,sau ''in padurea cu alune ,aveau casa doi pitici'',mos craciun cu plete dalbe ,etc,lucruri fara prea mare importanta acuma ,dar stiu ca nu le va uita ,si stie ca ea e jumatate romanca .in schimb baiatul ,adrian ,vrea sa =si ceara nationalitatea ,ca nu vrea sa =si mai schimbe papeles ,si nu stie cum e sa traiesti in romania ,avea sase ani cind a venit aici..eu cum am rezidenta permanenta ,nu ma preocupa nationalitatea ,si cine stie ce ne rezerva viitorul,lui gabi i=a placut mult Rromania.............. de moment viitorul e destul de negru cu ipoteca si viata care ne=au desena=o acuma politicienii....dar eu nu ma rusinez ca sint romanca ,chiar daca zic de noi ca sintem topten in cluburi de noapte,pentru ca asa cum sint alea acolo, in alta parte sintem recunoscute ptr.merite ce am cistigat pe bancile scolilor romanesti,lucru care multe de aici nu le au.cu timpul se va vorbi romaneste si in cuplurile spaniole,ca vor merge mai des in romania ,si copii nostri spanioli ,vor cauta fete romance sau invers....si no sa ni se piarda urma ,sint convinsa de lucrul asta. iarba verde de acasa sa ma ratacesc in lume nu ma lasa......
Răspunde-i
catalina (03.07.2008, 20:09)
buna ,sunt catalina si sunt insarcinata in luna a 3 a cu un spaniol,catalan.copilul nu il asteptam,a fost o surpriza dar am decis sa il pastrez si tatal copilului ma sprijinit si a fost alaturi de mine in tot momentul.este adevarat ca neintelegerile apar multe dati din cauza dificultatilor de comunicare,insa eu stiu ca copilul meu o sa stie sa vorbeasca si in romana,chiar partenerul meu imi zice ca eu o sa invat copiull sa vorbeasca romana iar el catalana.
Răspunde-i
(18.06.2008, 16:43)
Buna, eu sint Gabriela,si sint casatorita cu un iranian,de 16 ani.Eu nu vreau sa te contrazic pt ca sint convinsa ca exista foarte multe familii care procedeaza asa cum ai spus tu,am si eu aici in Iran o gramada de romance,care si-au uitat limba si obiceiurile,iar copii lor nu stiu sa spuna un cuvint in limba romana,!!eu in schimb sint mindra ca sint romanca,si baietelul meu de 6 ani vorbeste perfec limba romana,si pt ca deja merge la scoal aici ,eu lucrez cu el in parale,si deja a invata sa citeasca,lucru de care sint tare mindra.
Eu una nu le pot intelege pe romancele noastre care pleaca in alte tari,oricare ar fi ele ,cum pot dupa nici un an sa isi uite limba,pt ca am si eu o prietena plecata in Italia,si dupa un an cind a venit in vacanta in Ro.nu mai stia sa vorbeasca in dulcea limba romaneasca,iar copilul ei care e de virsa fiului meu,nu stie decit italiana,desi are ambii parinti romani.Mie una imi era chiar mila de bietul copil care nu se putea juca afara cu alti copii pt. ca nu avea cum sa comunice cu ei.E trist, dar adevarat.....