Iar mi-am propus multe pentru noul an. Si iarasi "cineva" se joaca la butoane si imi da planurile peste cap. Sunt in pat, probabil cu febra, ma simt ca o carpa si sunt total revoltata de acest inceput de an. Incerc sa nu-mi treaca prin cap fraze de genul "daca asa incepi anul, asa o tii!" In pat, ce frumos Raluco, in pat,bolnava. Si nu pot spune ca am facut ceva semnificativ toata saptamana, am facut mici comisioane pentru ai mei, am vizitat o ruda-doua, am povestit cu niste prietene, am rezolvat cate ceva cu masina... dar nimic semnificativ, nimic demn de lista "o mie de lucruri super fabuloase de facut la inceput de an". Dar stiti ce? Mi-e rau de nu va vad si nu ma mai intereseaza. Am citit adineaori un articol despre filosofiile antice grecesti. Din cate am retinut, ma identific la ora asta cu epicureismul. Aceasta filosofie ne invata ca placerea este pur si simplu absenta durerii. Ironic nu? In momentul asta as da orice sa nu ma doara gatul si sa pot merge fara sa ma tin de pereti macar pana la bucatarie si inapoi. Asa ca, dupa ce ma fac bine, promit sa fiu fericita in fiecare zi, doar pentru ca nu mi-e rau in ziua aceea. Si uite asa deja am facut ceva semnificativ in 2012. Invat o noua lectie, pe langa cele propuse deja. Am facut de fapt in aceste sase zile, lucruri mici, care stiu ca ma vor duce la cele mari. Cand discutam inflacarat cu o prietena si abia asteptam sa-mi spun si eu pasul, m-am oprit si mi-am zis in gand: "Stai! Taci! Asculta! Si atat, daca vrei sa schimbi ceva la tine anul asta. "Si am ascultat, in loc sa tot vorbesc. Incerc sa fac pasi mici catre schimbarile mari. Nu stiu daca voi reusi pana la finalul anului sa invat greaca, rusa, sa slabesc 10 kile si sa le mentin, sa ma reapuc de toate sporturile care imi plac, sa nu mai injur, sa nu ma mai enervez, sa nu mai aman, sa am mai mult curaj, sa iubesc mai mult si mai tare, sa citesc mai mult, sa calatoresc mai mult, sa zambesc mai mult, sa dansez mai mult.... sa... sa..... dar stiu ca stiu sa incerc. Stiu ca imi place sa rad mult, tare, zgomotos, ca o... capra... nu stiu cu se ma asemuiesc, dar vreau sa rad muuult si poate o sa fie de ajuns. La miezul noptii intre 2011 si 2012 mi-am propus ca anul asta sa fie anul sanatatii si formei maxime, nu mai are sens sa spun cat de tare rad acum la gandul asta (si mai iau o gura de ceai). Dar in schimb, din primele ore Dumnezeu m-a luminat in alta directie: anul asta va fi anul lui "nu-mi pasa". Tocmai auzisem ca cineva a zis ceva nu foarte dragut la adresa mea si ma straduiam sa ma simt jignita, dar nu mai era ca altadata. La auzul acelor vorbe nu mi s-a mai crispat intreaga fiinta si nu m-am mai enervat, am glumit, am ras, mi-a scapat si o mica rautate si apoi am zis ok, nu-mi pasa. Pana la urma fiecare om are dreptul sa creada ce vrea despre mine, fie ca are sau nu dreptate. Cred ca am obosit intr-un final sa fiu rautacioasa, geloasa, invidioasa, suparata, incruntata si am ajuns la eliberare, n-are sens sa simti toate astea, viata e prea scurta. Si daca totusi, om fiind, am sa simt toate astea la un moment dat, la pachet cu bunatatea, simpatia, bucuria si altele "de bine", am sa le arat si ofer celor din jur exact asa cum sunt. Poate nu voi fi corecta, morala sau frumoasa sufleteste, dar voi fi autentica. Daca am sa fiu o scorpie, va fi ceva autentic, izvorat din interiorul meu, nu il voi ascunde, nu ii voi pune perdele,voi arata totul asa cum e. Asta e cel mai bun lucru pe care il pot oferi celor care ma cunosc si ma vor cunoaste.
La multi ani 2012 si multa sanatate!