N-am spus-o eu, a spus-o Sheryl Crow in melodia “Soak up the sun”, si parca e si o carte pe tema asta. Cert e ca pe mine ma bantuie aceasta zicala de cand am auzit-o prima data. Cred ca e lupta mea cea mai mare si frica mea cea mai mare, pentru ca eu ma aflu constant intr-o stare de a vrea mai mult, mai bine, mai din ce au altii. Probabil cu totii suntem asa, insa la mine atinge stari cronice uneori.
M-am gandit la zicala asta azi pentru ca in weekend-ul asta lucrurile nu au mers conform “planurilor”; planurilor mele, evident, caci probabil in Univers nu exista niciun mare plan de cum sa-si petreaca Raluca sfarsitul de saptamana. Universul lucreaza cu aici si acum si se adapteaza pe parcurs, nu sta ca mine cu capul in palme si intoarce “planurile” pe toate partile. Pe scurt spus, mi se pare mare lucru sa vrei ceea ce ai, sa nu stai bosumflata ca nu ai reusit sa ajungi la munte in week end si ca iti petreci timpul in alt loc decat cel in care ti-ai fi dorit, cu alti oameni si in alt fel. Si ca sa trecem la lucruri mai importante, sa am ceea ce vreau inseamna sa fiu multumita pentru ceea ce am in fiecare zi, sa nu mai depind de obtinerea a vreunui obiect sau stari grandioase ca sa ma pot simti completa, pentru ca din fericire suntem cu totii nespus de frumos de incompleti. Si asta ne face sa evoluam, pentru ca ne dorim constant altceva, insa e minunat sa pastram aceasta dorinta in limitele normalului. As vrea sa nu ma mai supar pentru ca nu merg azi pe munte, ca nu escaladez cine stie ce varf, ca nu ma aventurez pe cine stie ce partie, ca nu vizitez vreo tara straina exotica, ca nu fac 1 milion de euro, ca nu citesc o mie de carti si nu depasesc vreun record la inot, alergat sau mai stiu eu ce sport.
Reusesc uneori sa ma bucur si sa ma minunez de orice moment si atunci ma simt cel mai bine. Stiu ca n-am salvat planeta de la foamete, saracie sau cutremure azi si nici nu pot bifa alta fapta mareata pe lista de azi. Dar sunt hotarata ca azi sa ma simt fericita si sa iau lucrurile asa cum sunt aici si acum; am facut putina miscare (deh, perfectionista nu putea sa stea degeaba), am stat de vorba cu ai mei, m-am uitat pe internet la toate blog-urile si filmuletele filosofice, m-am uitat la seriale tampite cu adolescenti doar ca sa admir hainele si m-am simtit… relaxata azi. Maine… e o noua zi. Si stiti ce fac in continuare? O sa-mi vizitez bunica, o sa ies cu fetele la o comedie si apoi incheiem seara cu cateva pahare la un dans in club. Stiu, nu e destul, nu e maret, nu e filosofic… dar e teribil de distractiv! Va urez sa aveti cat mai multe zile de genul asta si inchei cu alt citat dintr-un film extrem de sensibil, ”Flashbacks of a Fool”: ”Cand eram copil credeam ca a avea curaj inseamna ca trebuie sa faci ceva. Credeam ca pentru a avea un vis sau pentru a avansa in viata trebuie sa ai curaj. Dar singurul lucru pentru care iti trebuie curaj e pentru a sta pe loc.”