Aceste schimbari pot fi regasite in toate aspectele vietii noastre: privim altfel decat cei de dinaintea noastra sexul, casatoria, copiii si chiar banii. Lucrurile care pareau tabu in vremurile parintilor nostri si care sunt chiar si astazi privite cu reticenta ne fac pe noi sa zambim, cu ingaduinta celor care au trait –sau poate fiecare generatie isi inchipuie asta la vremea sa- mai multe si au cunoscut infinit mai multe.
"Pentru inceput, e bine sa facem o diferentiere: valorile sunt esentiale in viata omului. Ele nu se schimba. Mentalitatea cuprinde si valorile, dar este umbrita de credinte, fie ele false sau cele personale, acumulate in timp.", spune Jeni Chiriac, psihoterapeutul si psihosexologul de la Clinica Terapia M.
O singura femeie, mai multe perceptii
Am evoluat. Fara indoiala, vremurile nevestelor din familiile boieresti care nu aveau nimic a spune atunci cand sotii erau "ocupati" sa piarda zestrea primita de ele a apus de mult. Femeile de astazi muncesc–cu mici exceptii- la fel de mult ca partenerii lor de viata, incearca si uneori chiar reusesc sa castige mai mult sau la fel ca si un barbat in domeniul respectiv, isi cresc si isi educa copiii si au la fel de mult grija de ele precum aveau in anii trecuti, daca nu chiar mai mult. Nimic nu s-a schimbat, cu exceptia felului in care ele au noi responsabilitati, legate de propria lor cariera si isi pastreaza toate vechile responsabilitati legate de copii, de casa si, nu trebuie sa uitam, legate de pastrarea relatiei sentimentale dintre ele si partenerul lor.
Nu insinuez faptul ca femeile ar trebui compatimite sau ca ar trebui ridicate monumente dedicate femeilor la fiecare raspantie de drumuri. Ma preocupa faptul ca femeile din jurul nostru fac din ce in ce mai multe si sunt din ce in ce mai putin fericite. Acest lucru ar putea avea legatura cu faptul ca in alte vremuri, chiar si nu in foarte indepartata epoca a comunismului romanesc, femeile aveau alte expectante de la ele insele si lumea intreaga avea alte expectante in ceea ce le privea.
Un studiu citat de timesonline.co.uk –studiu realizat in SUA de catre Betsey Stevenson si Justin Wolfers, aparut in luna mai si intitulat "Paradoxul declinului fericirii femeilor"-in aceasta saptamana releva faptul ca numarul femeilor care se simt fericite este mult mai mic, comparativ cu cel al femeilor care se simteau fericite in anii '70. Studiul este facut in SUA, dar a luat in considerare si sondajele facute in 12 tari europene.
Nu trebuie decat, spune Jeni Chiriac, "sa adaptezi presiunile si expectantele celorlalti la propria ta viata. Cel mai simplu este sa delegi; in functie de patura sociala din care provine fiecare femeie, unele activitati pot fi delegate fie catre familie, fie catre oamenii platiti pentru asta: bone, femei care fac curatenie etc."
Specialistul Clinicii Terapia M adauga: "Oricarui barbat i-ar placea, macar din cand in cand, sa guste ceva facut de mana ta. De aceea, chiar daca ai o intreaga armata de oameni care te ajuta, e bine sa nu uiti sa pregatesti o cina speciala numai pentru el, intr-o seara cand copiii dorm sau nu sunt acasa."
Cred ca o parte din felul in care ne simtim –mai putin fericite decat femeile din anii '70, dupa cum spune studiul- isi are originea in felul in care incercam sa fim pro-active si sa tinem pasul cu toata lumea, uitand sa adaptam toate tendintele si toate presiunile la stilul nostru personal.
"Aceste discordante vin din proasta comunicare si din proasta comunicare cu celalalt, cu partenerul de viata si la nevoile sale. Fiecare lucru trebuie adaptat, comunicat si chiar negociat.", explica Jeni Chiriac.
Fiecare problema pe care o femeie o are in legatura cu aceasta adaptare la noile valori ale societatii nu ii creaza probleme, asa cum te-ai putea gandi, cu societatea si membrii sai, ci mai ales cu partenerul sau de viata. "Netrecute "pe tapet", nediscutate, pot crea probleme. Atunci cand investim afectiv intr-o relatie ne vine greu sa ne exprimam liber si sa spunem exact ceea ce dorim pentru noi, si aici e vorba fie de independenta, de spatiu intim sau de cariera, si ceea ce dorim pentru celalalt."
Putem invata din toate lucrurile care ne provoaca suferinta daca, spune psihoterapeutul, invatam sa ascultam. "Nu e vorba de o ascultare din aceea pasiva, in care spunem din cand in cand "da, da" si nu auzim nimic. E vorba de o ascultare activa, in care din timp in timp ii repetam partenerului nostru cele spuse de ele, formulate altfel, pentru a-i da un feedback dar si pentru a fi convinsi ca am inteles bine ce trebuia sa intelegem. In plus, tot ceea ce ii spunem partenerului ar trebui sa se refere la noi in relatie cu celalalt si nu invers, pentru ca cel de langa noi sa nu aiba impresia unui atac."
Un alt lucru care poate provoca suferinta este falsa expectanta vizavi de sinceritate. Cerem, explica Jeni Chiriac, sinceritate sentimentala si nu acceptam sinceritatea vizavi de noi si de felul in care ne comportam in cuplu. Asa cum se intampla si in viata, precizeaza specialistul Clinicii Terapia M, exista lucruri pe care este placut sa le aflam si lucruri mai putin placute de aflat. Dar nu ar trebui sa ne sabotam relatia, umbland "cu fofarlica".
"Sunt mecanisme intrinseci ale unei comunicari defectuoase care erodeaza relatii.", spune Jeni Chiriac.
Care e rolul societatii?
Societatea joaca un rol important in transformarea si in felul in care ne adaptam la cerintele celor din jur. "Primim si modele de la societate si alegem sa nu tinem seama de diferentele dintre noi si ceilalti, adoptand anumite sabloane. Tot societatea este cea care ridica standardele si idealizeaza relatiile dintre barbat si femeie. Astfel, nepregatite de nimeni, ajungem sa ne socam daca partenerul nostru de viata pleoscaie la masa." Plecand de la acest exemplu, am intrebat cine ar trebui sa ne pregateasca si cine ar trebui sa ne ajute sa nu idealizam si sa nu fim dezamagite.
Jeni Chiriac: "Inainte de a da vina pe societate si pe familie, trebuie sa stii ca aceste aspecte tin si de tine. Familia te formeaza si este datoria sa sa iti imprime valori sanatoase –invatam sa nu mintim, sa nu furam, sa nu inselam etc- dar toti ne luam propriile valori si le adaptam felului nostru de a fi."
Depinde numai de noi, cred eu, sa adaptam fiecare element care intervine in viata noastra si sa facem astfel incat sa se potriveasca personalitatii noastre si felului in care noi intelegem sa traim si sa ne cautam fericirea. Cine stie? Poate ca in 30 de ani femeile vor fi de mii de ori mai fericite decat suntem noi astazi. Pentru ca vor fi invatat de la noi.