Am terminat de citit "Alchimia Emotionala" de Tara Bennet-Goleman. Ce m-a uimit foarte tare este rezistenta pe care am avut-o in recunoasterea tiparelor car-mi provoaca suferinta si, binecunoscuta rezistenta la schimbare (cine, eu? dar sunt bine! n-am nevoie de update, upgrade si, in general, sa nu-mi spuna mie nimeni ce, cand sau cum sa fac, ok! ah..si cred ca asa am si eu un farmec aparte, nu? de ce sa ma schimb, cand sunt atat de special?). Cartea are 500 si ceva de pagini, pentru ca te ia cu binisorul, aproape nu simti cand incepi sa te gandesti: oare eu fac asa? si usor, usor ajungi sa-ti aduci aminte de copilarie si de relatia cu parintii. De aici, incepi sa citesti cu noduri si uimire si iti dai seama ca viata ta e condusa nu de una, ci de o increngatura de scheme, care nu te lasa sa traiesti.
Dar, sa le expunem - pe ele, schemele, adica obiceiurile distructive sau lentilele deformate prin care vedem lumea...:
1. Abandonul - pentru oamenii cu aceasta schema, posibilitatea de a ramane singuri trezeste o tristete profunda si un sentiment de izolare. La originea fricii de abandon sta teama permanenta ca oamenii ne vor lasa singuri. Acest tipar isi poate avea radacinile intr-o experienta reala din copilarie, cand am fost parasiti de catre un parinte care a murit sau care a plecat dupa divort (dar abandonul nu trebuie sa fie neaparat real; un abandon simbolic, precum mutarea dintr-un loc in altul sau experienta cu un parinte pe care nu se poate contasau care este distant din punct de vedere afectiv, poate avea acelasi impact emotional; un parinte care nu-i este de nici un ajutor copilului, care nu are grija de copil in mod constant, care este imprevizibil sau alcoolic, care uneori este binedispus si alteori furios si inspaimantator, poate de asemenea sa provoace aceasta teama de abandon). in viata adulta ajungem sa ne cream un antidot imaginar pentru teama de abandon, care ne polueaza toate relatiile (avem senzatia ca vom fi abandonati de cei pe care-i iubim si facem orice sa evitam asta, inclusiv sa acceptam relatii nocive).
2. Privatiunea - sentimentele profunde trezite de schema privatiunii sunt tristetea si deznadejdea, care se nasc din convingerea unei persoane ca nu este niciodata inteleasa sau luata in seama. La varsta adulta, schema privatiunii ii face pe oameni sa fie hipersensibili la orice semn ca nu ar fi bagati in seama sau ca nu sunt ajutati, in special in relatiile lor cele mai apropiate; ei se simt ca niste copii neglijati, infuriindu-se adesea din din cauza ca nevoile lor sunt ignorate (furia ascunde de fapt, sentimente de insingurare si tristete). Oricat de multe ar face oamenii pentru cei care sufera din cauza privatiunii, niciodata nu va parea sa fie suficient. Uneori ei cred ca ceilalti ar trebui sa le simta nevoile, fara sa li se vorbeasca despre acestea sau sunt excesiv de ingaduitori cu sine (cheltuie mai mult decat isi permit, mananca in exces) din nevoia de afectiune.
3. Subjugarea - tiparul subjugarii este axat pe sentimentul ca nevoile tale nu sunt niciodata prioritare intr-o relatie, celalalt conduce intotdeauna. Desi oamenii care si-au insusit acest tipar renunta usor, ei acumuleaza un resentiment care se transforma in frustrare si furie. Aceasta schema isi are originea intr-o copilarie dominata de parinti autoritari, severi, violenti, amenintatori. Copiii care cresc intr-o asemenea atmosfera invata de timpuriu ca sentimentele si nevoile lor sunt invizibile sau ca nu conteaza, pentru ca celalalt ajunge mereu sa-si impuna vointa. In relatiile de mai tarziu, ca adulti, isi pierd contactul cu propriile lor dorinte, opinii si chiar cu propria identitate sau fac totul ca sa-i multumeasca pe ceilalti, din dorinta de a evita sa fie criticat sau pedepsit. O alta strategie a subjugarii ia forma refuzului, persoana in cauza evitand relatiile care o fac sa se simta prinsa in capcana sau dominata.
4. Neincrederea - schema neincrederii are la origine un abuz sau alt gen de tratament necorespunzator, suportat de cineva in copilarie - abuz fizic, afectiv sau sexual. Aceasta schema poate duce la formarea a numeroase tipare. De exemplu, cineva care priveste pe toata lumea cu suspiciune poate evita orice relatie bazata pe incredere sau poate la inceput sa il idealizeze pe celalalt ca pe un protector sau ca pe un prieten de nadejde, iar apoi sa izbucneasca in fata unei aparente tradari si sa se intoarca impotriva celuilalt. Cineva care priveste viata prin lentilele deformate ale schemei neincrederii, vede toate relatiile ca fiind un teren periculos, in care oamenii ticluiesc in secret sa-l raneasca sau sa se foloseasca de el/ea si ori de cate ori cineva face un gest frumos, presupune automat ca persoana respectiva are un motiv ascuns si ca vrea sa va manipuleze.
5. Imposibilitatea de a fi iubit - aceasta schema este caracterizata de presupunerea automata ca "nu sunt demn de iubire". La originea acestei scheme sta convingerea acelei persoane ca este lipsita de calitati, iar sentimentele dominante sunt rusinea si umilinta, ce au fost adesea insuflate de parinti excesiv de critici, care-si insulta si isi umilesc copiii. Adultii dominati de aceasta schema manifesta doua tipare de baza in comportamentul lor: unii capituleaza in fata sentimentului ca sunt lipsiti de valoare, nu au incredere in sine, isi ascund sentimentele si gandurile si isi construiesc o personalitate falsa, pentru a ascunde de restul lumii sentimentul ca sunt lipsiti de valoare; altii isi ascund sentimentul in spatele bravadei si al arogantei, care ii face sa para mult mai increzatori in sine decat sunt de fapt si fac eforturi mari pentru a castiga atentia celorlalti.
Depistati, observati si explorati momentele in care schemele sunt active, mai ales atunci cand sunteti foarte suparati, preocupati de emotii persistente sau cand actionati impulsiv si in mod nepotrivit. Tara Bennet-Goleman ne indeamna sa urmam acesti pasi:
- Constientizati ce se intampla. Incercati sa nu treceti cu vederea sau sa va alungati din minte acele ganduri, trecand la altceva. Folositi momentul pentru a practica metoda contemplatiei, fie atunci cand sentimentele au atins apogeul, fie mai tarziu, cand va dati seama ca s-a intamplat ceva important. Recunoasteti faptul ca s-a intamplat ceva important. Recunoasteti faptul ca sunteti preocupat sau ca reactionati exagerat, ori ca ati spus sau ati facut ceva nepotrivit.
- Fiti deschis in fata sentimentelor. Folosindu-va de constientizarea contemplativa pentru a explora sentimentele generate de un episod anume, sentimente pe care acum le resimtiti cel mai puternic. Schemele sunt insotite de anumite sentimente distinctive: abandonul provoaca angoasa, neincrederea atrage dupa sine furie, privatiunea poate fi insotita de o tristete profunda. Ce simtiti acum? Ati trait sentimente similare pe parcursul unor episoade trecute?
- Observati-va gandurile. Ce ganditi? Ce parere aveti despre ceea ce s-a intamplat, despre ceea ce ati facut sau ati spus? In ce fel gandurile voastre incearca sa justifice ceea ce ati facut?
- De ce anume va aminteste situatia data? Ati trait episoade similare cu acesta? Va aduce aminte de evenimente sau de sentimente traite in primii ani de viata?
- Cautati un tipar. Puteti observa o continuitate in comparatie cu alte ocazii in care ati avut reactii similare? Se aseamana tiparul general cu una dintre schemele despre care tocmai ati citi? Daca nu, retineti acest tipar si comparati-l cu schemele imprimate de lumea inconjuratoare (excluderea, vulnerabilitatea, esecul, perfectionismul, indreptatirea).
Va indemn la lectura si, mai ales, la cunoastere de sine; desi e un drum lung, dureros si solitar, nu e nimic mai frumos decat clipa in care vezi totul cu claritate si iubire, clipa in care stii cine esti cu adevarat!