Fiecare dintre noi are o idee proprie despre cum arata notiunea de "ce vreau de la viata" ( sa-i spunem IDEALUL) si il cautam, deoarece credem ca ne va face fericiti. Daca il obtinem, deseori devenim atasati de el iar daca il pierdem sau ni-l ia cineva, acest lucru ne poate traumatiza si ramanem blocati intr-un "labirint" in incapatanarea de a astepta, fara sa facem nimic, acel IDEAL...acelasi, cel vechi cu care ne-am obisnuit si cu care ne simtitm confortabil pentru ca aceea este convingerea noastra, ca e cel mai potrivit pentru noi.
"Labirintul" este viata de fapt.
Viata nu este un coridor drept si usor de strabatut, pe care sa calatorim liberi si nestingheriti, ci un labirint de treceri prin care trebuie sa ne cautam calea, cercetand uneori si poteci intunecate. Ne este teama sa experimentam o eventuala descoperire a unui NOU IDEAL si stagnam riscand sa ne stingem intr-o continua asteptare a VECHIULUI IDEAL.
Ce am face daca nu ne-ar fi frica sa incepem calatoria in cautarea NOULUI IDEAL in zona intunecata si necunoscuta a labirintului? dar ne este...si totusi pornim, depasindu-ne teama, adaptandu-ne noutatilor cu care ne confruntam in drumul nostru.
Daca suntem increzatori ca ce va urma va fi pozitiv , intotdeauna ni se va deschide o usa, poate nu chiar aceea la care ne-am fi gandit, ci una care in cele din urma se va dovedi cu adevarat buna pentru noi. Incepem sa observam si sa constientizam ca am acceptat schimbarea numai prin vointa noastra...si poate chiar ne amuzam dupa o scurta recapitulare a "povestii VECHIULUI IDEAL" ca am putut agoniza atat de mult...
Daca observam din timp micile schimbari, acest lucru ne va ajuta sa ne adaptam la marile schimbari ce vor veni. Atunci cand ne depasim temerile si ne bucuram de aventura schimbarii, suntem recompensati cu un NOU IDEAL.
Insa nu trebuie sa ne relaxam prea mult; trebuie sa fim pregatiti intotdeauna pentru o noua schimbare...doar suntem intr-un labirint...