Festivalul Urban "Femei pe Matasari", aflat la cea de-a treia editie, s-a desfasurat de vineri pana duminica, in Bucuresti, punand n valoare proiecte de moda, dans, spectacole de teatru si o scena pe care au urcat artisti romani renumiti. Redd’s a sustinut intreg evenimentul implicandu-se in proiecte precum prezentare de moda, conferinta “Femei de succes”, workshop-uri creative, photo-corner si multe altele.
Cu aceasta ocazie, am provocat-o pe Lavinia Tanculescu sa ne raspunda la cateva intrebari legate de imaginea femeii in organizatii, cat si de greselile pe care reprezentantele sexului feminin le fac in cariera, dialog ce s-a incheiat intr-o nota optimista, cu un motto pe care va sugeram sa il adoptati neaparat!
Feminis: Ce inseamna sa activezi in zona de HR in 2013 fata de perioada in care v-ati inceput activitatea. Cum arata candidatele de astazi, comparativ cu imaginea candidatei de ieri?
Lavinia Tanculescu: E destul de dificil pentru ca oamenii s-au schimbat, suntem cumva intr-o alta generatie. Ne-a invadat, sa zicem asa, tehnologia si odata cu tehnologia chiar ma gandeam acum ca ne-a invadat zona aceasta a cifrelor, a datelor, a masculinului si a tot ce tine de mai putin feminin in corporatii. Exista, trebuie sa recunoastem, un stereotip de gen in zona aceasta, nu avem ce sa facem, suntem si intr-o lume a barbatilor, departe de zona bucatariei, ca sa zic asa. Atata vreme cat intram in organizatii trebuie sa ne gandim ca trebuie sa intindem frumos mana si sa ne comportam ca un barbat. Dar ca sa revin la intrebare, cred ca in ziua de astazi, candidatele sunt mai putin feminine.
Vorbiti de o lume a barbatilor. Ca femeie, care sunt cele 3 atuuri care v-au ajutat sa urcati pe scara profesionala.
Nu cred ca e vorba de o urcare, cred ca acest urcus este permanent. La momentul acesta cred ca sunt foarte multi colegi de-ai mei, femei si barbati, din zona aceasta de resurse umane si mai mult de psihologie organizationala pentru ca eu cu asta ma ocup mai degraba, care sunt, sa zicem, mult mai de succes decat mine. Eu mi-am vazut de treaba, am incercat sa fiu din ce in ce mai buna pe ceea ce fac si sa nu incetez vreodata sa cred ca am de invatat. E obligatoriu sa faci lucrul acesta. Nu stiu daca sunt trei, patru sau o suta de atuuri, important e daca iti faci treaba, daca esti riguros, daca aderi la o etica profesionala si daca esti disponibil pentru client. Eu am lucrat foarte mult in zona aceasta, fiind si om de HR, pentru clientul intern, dar ulterior, in corporatii, servesti si clientii externi, deci e foarte important sa fii disponibil cu adevarat. Si asta tine si de feminitate. Ideea de a fi disponibil, de a fi generos, trebuie sa o aduci si in felul acesta.
Vorbiti aici despre plusuri. Dar care sunt cele mai frecvente minusuri ale unei femei pe plan profesional?
Nu putem sa generalizam. Ce pot sa va spun este in felul urmator: unul din minusurile majore ale unei femei este ca se incapataneaza enorm de mult sa devina barbat si crede ca poate face fata, acesta este de fapt paradoxul. Nu poti si nu trebuie sa iti doresti sa lupti cu mijloacele unui barbat. Trebuie sa investesti si daca poti sa aduci ceva din touch-ul feminin, adica din candoarea, rabdarea, atentia, dedicarea, generozitatea unei femei. E adevarat ca trebuie sa aderi la o rigoare profesionala, stiintifica si asa mai departe. De exemplu, eu am avut si rol de coordonare, am fost si manager in mari corporatii, dar nu stiu daca neaparat mi-am dorit sa conduc. Adica eu nu cred ca sunt un lider si nici nu-mi doresc chestia asta. Mi se pare ca a fi lider este o treaba pur masculina, o chestiune de orientare, de organizare, planificare, strictete, rigoare, aderenta la norme, la reguli. Noi, femeile, ar trebui sa fim mult mai pline de candoare si de imprevizibil, ori organizatia nu te lasa sa fii imprevizibil.
Vorbeati de o evolutie, de a deveni mai bun in ceea ce faci. Cum priveste un recrutor un regres din CV-ul unui candidat, o trecere de la o pozitie inalta, la o pozitie cu mai putina responsabilitate. Este aceasta mutare in cariera privita ca un minus?
Nu cred. Cred ca este vorba de ce stie omul acela sa faca si de cat de bun isi doreste sa fie. Eu am vazut mii de CV-uri si am testat mii de candidati, i-am vazut, i-am selectat. Nu asta este important. Ce este important este sa intelegi daca omul acela are acel “drive”, in engleza, si in romana as putea spune motivatie interioara, care te duce de la CV ceva mai departe. De exemplu, am apreciat foarte mult CV-urile non-traditionale. Revin la ideea de norma, eu nu sunt aderenta la chestia asta cu CV-ul european. Mi se pare o lipsa de imaginatie. Eu intotdeauna am facut un CV cu numele, ce stiu sa fac, un fel de scrisoare de intentie foarte particularizata. Originalitate si particularizare - cred ca aceasta este sansa fiecaruia dintre noi, sa particularizam.
Cat de sincera poti fi, ca femeie, la intrebarea “Unde te vezi peste 5 ani?”
Poti fi foarte sincera, dar depinde ce iti doresti. Ce ai putea sa spui si sa iti fie teama?
Ca iti doresti familie, copii...
Acestea sunt chestiuni private. Intotdeauna un angajator este interesat de planurile tale profesionale. Eu nu as indrazni, ca angajator, sa adresez o astfel de intrebare, iar daca mi s-ar adresa o astfel de intrebare, evident ca as refuza un raspuns, oricare ar fi acela. Pot sa nu imi doresc sa ma casatoresc sau sa imi doresc sa am sapte copii, nu este treaba angajatorului. Femeia trebuie sa se raporteze la ea ca profesionist. Eu ma duc la un interviu si pe cel din fata mea ar trebui sa il intereseze ce stiu eu sa fac ca profesionist, ca psiholog in speta, in afara vietii mele private.
Va multumim. Cititoarele Feminis.ro vor aprecia sfaturile dumneavoastra cu siguranta.
As vrea foarte mult sa nu fie un sfat, ci mai degraba un punct de vedere, o parere a unui om care acum este la inceput. Intotdeauna incepi. In dimineata aceasta am inceput, maine dimineata iar incep.
Sunt aceste cuvinte un potential motto?
Da! Fiecare dimineata este un nou inceput.
Citeste si:
Wilhelmina Arz iti spune ce e HOT si ce e NOT in acest sezon!
10 lucruri despre femei si dragoste cu Dan Teodorescu
"Plec in Africa fiindca am o poveste de spus" - Aventura Danielei Zeca-Buzura