A fost un reper major pentru studenta care a îndrăznit, de asemenea, să îşi facă o fotografie şi să o împărtăşească pe Facebook, împreună cu un text în care vorbeşte despre anii în care şi-a ţinut trupul ascuns.
"Mi-am petrecut ultimii 18 ani din viaţă aşteptând. Mi-am ţinut corpul acoperit şi ascuns. Mi-am spus că într-o zi mă voi lăsa văzută, că voi face toate lucrurile la care visam pentru ziua în care voi fi de ajuns. Îndeajuns de slabă, suficient de fericită, suficient de încrezătoare. Pentru când corpul meu urma să arate aşa cum ar fi trebuit.
M-am luptat cu corpul meu la fiecare pas, mereu ruşinată şi tăcută.
Când aveam trei ani, colegii m-au întrebat de ce eram mai mare decât ei, de ce nu purtam aceeaşi uniformă.
Când aveam şapte ani, am minţit-o pe doamna de la Weight Watchers, disperată fiind să particip la întâlnirile femeilor de vârsta a doua care încercau să slăbească."
Povestea studentei nu se opreşte aici. Ea a fost cea mai tânără femeie care şi-a făcut operaţie de micşorare a stomacului, moment în care credea că în sfârşit va fi fericită. Nu a fost aşa.
"Când aveam cincisprezece ani, am început să mă tai, crezând că o meritam.
La douăzeci de ani, am slăbit jumătate din greutatea iniţială în nouă luni, valoarea mea în fiecare zi fiind determinată de cifra de pe cântar, ce trebuia să fie mai mică decât în ziua precedentă.
Apoi m-am săturat să tot aştept.
Acum am 21 de ani şi mi-am cumpărat primul costum de baie.
Puteţi vedea tot. Colăcei şi depuneri ciudate de grăsime. Pielea în exces care atârnă, vergeturi, celulită, cicatrici chirurgicale şi cicatrici pe care mi le-am făcut singură.
Vreau să învăţ să mă iubesc în întregime, nu doar părţile despre care mi s-a spus că sunt "acceptabile". Pentru că secretul este că am fost întotdeauna de ajuns. Şi tu eşti la fel."