Copilarie. Adolescenta. Maturitate. Batranete. Simplu, nu? Sunt patru etape ale vietii pe care orice om le parcurge de-a lungul existentei sale. Complicatiile apar odata cu pragurile dintre primele trei stadii ale dezvoltarii umane. Poate nu intamplator, cel mai dureros este pragul dintre copilarie si adolescenta pentru ca, citand o vorba din popor, dupa ce ne-am lovit cu capul de sus suntem intotdeauna atenti la pragul de jos.
Copii fiind, ne dorim sa crestem cat mai repede pentru a putea fi deopotriva cu cei pe care ii ridicam la rangul de modele: colegii de scoala, vecinii de bloc sau prietenii din cartier. Odata ajunsi la adolescenta, principalul gand care ne framanta este acela de a scapa de sub tutela parintilor si de a lua propriile decizii. Responsabilitatile nu intra in calcul pentru ca vrem o libertate cu clauze. Parintii trebuie sa ne finanteze nevoile, uneori chiar capriciile, insa le este strict interzis amestecul in treburile interne.
In mod natural, etapa urmatoare este trecerea la maturitate. Femeile vor fi intotdeauna curioase sa stie cand si cum se coc barbatii, cand se considera acestia desprinsi de fusta mamei si cand devin pregatiti sa-si asume responsabilitatea care deriva din pozitia de cap al familiei.
As incepe prin a aminti ca in istoria noastra recenta, atunci cand se intalneau doi barbati, prima intrebare care aparea intr-o discutie era: tu din ce leat esti? Era momentul care delimita taberele si care marca respectul reciproc. Adesea, conjunctura era legata de armata, perioada in care flacaii fusesera rupti de familie si in care trecusera prin incercari diverse, depasind momentele grele si invatand la cald lectiile de viata.
Astazi armata este optionala, iar cei care decid sa se inroleze sunt priviti cu suspiciune. Odata stagiul militar terminat, insa, ei se intorc in comunitate si sunt admirati pentru darzenia lor. Dintr-o data, nu mai sunt considerati "puiul mamei", fiind perfect pregatiti sa treaca prin si peste greutatile vietii. Stagiul de initiere - un prag psihologic - a fost depasit, baiatul fiind fortat sa se obisnuiasca si sa respecte un set de norme (sau reguli) impuse, sa se descurce in situatii deosebite, sa-si asume raspunderi.
Va intrebati, pe buna dreptate, ce se intampla cu voinicii care nu mai fac armata... Nevoia individului de apartenenta la grup se manifesta indiferent de sex sau varsta, motiv pentru care tinerii adulti adera la ideologii, anturaje si asocieri in care, pentru a-si dovedi barbatia - lor insisi si membrilor grupului - au de parcurs niste "ritualuri" care, nu de putine ori, intra in conflict cu legea. Pe de alta parte, cei care sunt mai retrasi ajung sa sufere de anxietate pentru ca se vad pusi in fata unor provocari pentru care nu au fost pregatiti. Un astfel de exemplu este casatoria, lucru pe cat de banal, pe atat de natural, dar care, in cazul unui inca-adolescent necalit, poate produce inclusiv stari de panica.
Nu sustin reintroducerea stagiului militar obligatoriu, dar capacitatea indivizilor de a depasi bariera psihologica a ruperii de parinti si de a se adapta la noul mediu este un barometru al societatii in care traim.