Nu ai suficient timp sa-ti petreci cu copilul tau si te simti vinovata? Te culpabilizezi pentru orice minut petrecut in afara casei, fara copilul tau?
Accepti greu sa iesi in oras si refuzi fara ezitare sa-ti acorzi timp doar pentru tine din cauza sentimentului apasator ca ar trebui sa fii langa micut?
Atunci poate ar trebui sa stii ca nu esti singura care sufera de sindromul mamei eroine.
Am intalnit multe mamici care mi-au marturisit ca nu reusesc sa scape de sentimentul de vina si de conflict interior permanent. La munca sau in putinele clipe libere, sunt sfasiate de dorinta de a fi langa copilul lor.
Ajunse acasa, dupa ore intregi de preocupari casnice si activitati de mamica, vad munca si cariera ca pe niste porti deschise catre evadare.
Daca ai luat, ca majoritatea mamicilor, decizia de a te intoarce la munca inainte ca puiul sa faca doi ani, ai, intr-adevar, de-a face cu o situatie complicata: iti dramuiesti timpul pana la cele mai mici detalii si faci eforturi sa impaci pe toata lumea: seful, sotul si, nu in ultimul rand, pe bebe. El are cea mai mare nevoie de tine.
Si totusi e bine ca toate lucrurile la care renunti si sacrificiile pe care le faci sa nu se acumuleze si sa eviti sa genereze frustrari. In fond, copilul tau nu are nevoie de o mamica mereu nervoasa si tensionata, iar cel care va avea de suferit, pana la urma, este tot el si intreaga familie.
Acorda-ti timp si pentru tine si pentru micile lucruri care te fac fericita. Ce daca, intr-o zi, lasi totul vraiste prin casa si fugi cu o prietena la un film?
Daca ai impresia ca nu vei reusi sa le impaci pe toate in veci, intreaba si alte mamici cum reusesc sa treaca peste clipele grele.
Altfel, vei fi coplesita de sfaturile superioare ale celor care sunt simplii spectatori (uneori persoane foarte apropiate tie, care habar nu au ce inseamna sa fii mama sau au uitat de mult) si iti va fi, probabil si mai greu.
Cu siguranta ca te simti mereu in culpa si din cauza exemplului oferit de mama si bunica ta, sau de alte mame eroine care iti populeaza existenta. Si totusi, totul e o chestiune de alegere si nu e cazul sa te compari cu altele.
Fiecare din nou isi gaseste propriile surse de fericire si echilibru, asa ca nu e cazul sa judeci sau sa fii judecata pentru deciziile tale.