Fara sa fii cu un cineva care are grija de tine, nu ai fi supravietuit. Treptat ai descoperit ca poti sa fii si singura. In aceasta perioada, ai descoperit tot mai multe lucruri despre a te descurca singura.
Sau poate mama nu te-a lasat sa fii singura, a considerat ca mereu ai nevoie de ingrijire, ca esti mica chiar daca aveai 10, 15, 20, 25 ani. Ca urmare sa fii singura il poti considera ca fiind un lucru imposibil de conceput fara cineva care sa aiba grija de tine. Ideea strecurata este ca atunci esti foarte neputincioasa si nu poti sa ai grija de tine fara sa fie cineva capabil sa o faca. Poate sa fie un parinte, un sot, un/o prietena. Poti sa intri in stari de rau cand te simti singura si tot ceea ce inseamna singura poate sa aiba legatura cu ideea de abandon.
Sau poate nu ai avut niciodata un spatiu al tau. Mereu ai fost cu cineva care nu ti-a permis o intimitate. Poate nu ai reusit sa iti consideri un spatiu personal si personalizat. Ti-ai dorit din frageda pruncie sa fii singura, sa nu fie cineva care te invadeaza orice ai face. Celalalt ar fi, atunci, un permanent pericol de care ar trebui sa scapi. Sa fii singura ar fi un ideal si nimeni nu poate sa ajunga pana la tine.
Ce vreau sa subliniez prin aceste exemple este faptul ca nu exista un aspect care spune ca ceva trebuie sa fie cumva sau altcumva. Ce mi se pare mie important este urmatorul fapt - tu esti consecinta istoriei tale. Faptul ca ei niste decizii acum este faptul ca ele au fost demult luate. Multe din ele sunt implicite si nu prezinta interes pentru ca sunt presupuse si nu au nimic prin care sa se remarce.
Dar, daca luam cele doua exemple, putem presupune ca fiecare din ele vor considera dorinta de a se descurca si singura, respectiv dorinta de a fi cu cineva. In aceste situatii merita sa revezi situatia, sa vezi ce poti face, cum poti face pentru a schimba aceasta istorie. Dar suntem intr-un paradox - istoria nu poate sa fie schimbata. Ca urmare, va fi necesar sa consideram ca obiectivul nostru sa fie viitorul."Daca pana acum nu m-am descurcat singura, poate ca este timpul sa vad cum va fi in viitor cand vreau ca acest lucru sa se intample”. Sau, a doua situatie, “daca pana acum nu am reusit sa am o relatie, este timpul, ca de acum inainte sa am una.”
Dar odata aparuta aceasta dorinta, ne situam intr-un conflict. Avem o istorie opusa dorintei si dorinta opusa istoriei. Sa iti impui printr-o vointa rationala, constienta sa actionezi intr-un sens sau altul inseamna a trai permanent intr-un conflict, intr-un fel de efort permanent, cu multi nervi si multa oboseala. Solutia in acest travaliu, cel putin in terapie, este de a cobori in propria istorie si in propriul prezent pentru a vedea cum stau lucrurile in fapt. Dar faptul este viitorul persoanei, aceasta coborare este instrumentul.
Evident, totul aici este tratat simplist. Nicidecum, nu putem spune ca prezenta mamei intr-un fel sau altul este cauza unica pentru care lucrurile in viata ta s-au intamplat intr-un fel sau altul. Nici macar nu putem sa vorbim despre o cauzalitate directa de tipul - pentru ca evenimentul A s-a petrecut, in prezent este un eveniment B ca o consecinta directa. Dar ca model abstract, ca mod de a intelege ceea ce se intampla in prezent, merita abordat. Evident, un alt aspect limitativ este dat de faptul ca, eu fiind terapeut, voi privi mereu lucrurile din aceasta perspectiva. Faptul ca eu o consider justa, nu face sa nu existe si alte variante.