Ioana Moholea
Un act devine sacrificiu atunci cand simti ca renunti la ceva foarte important sau drag tie pentru a obtine un alt beneficiu pentru tine sau ceilalti. Prin urmare, cu cat intelegi mai bine contextul, cu atat ai sanse mai mari sa simti mai putin presiunea emotionala pe care o aduce ideea de sacrificiu. Cat de mult iti trebuia de fapt lucrul la care decizi sa renunti? De multe ori suntem uimiti sa descoperim ca e doar un moft sau ca acel lucru poate fi pur si simplu amanat, fara consecinte atat de grave. Simpla constientizare a acestui lucru repozitioneaza intreaga situatie: de ce imi trebuia? Ce pot obtine in loc, pentru a avea acelasi beneficiu? Ce se intampla daca nu obtin acel lucru?
Pentru mine sacrificiul aduce si o urma de regret – ca un gust amar care nu mai trece. Prin urmare cand renunt la ceva, am renuntat si gata, si nu imi ramane decat sa caut pe viitor alte sanse de a obtine acel ceva – daca mi l-am dorit intr-adevar atat de tare.
Ne-am obisnuit sa visam la putin mai mult, sa avem ceva mai multe lucruri pe care le apreciem – e normal si poate intr-o anumita masura e ceva de dorit (sa ai o scoala buna pentru copii, un serviciu medical de buna calitate, o locuinta intr-un cartier linistit si sigur, o modalitate de a te deplasa mai repede si mai confortabil, o modalitate de a-ti petrece timpul liber in mod placut, etc.). Odata ce ai obtinut aceste lucruri, marunte sau nu, cand trebuie sa renunti la ele este greu. Criza inseamna inevitabil peste tot restrangerea bugetelor, regandirea cheltuielilor, renuntarea la o serie de beneficii. Pe unele le accepti, pentru altele te lupti cu o frustrare si trebuie sa afli o cale sa iesi din starea aceasta.Facem noi femeile sacrificii pe timp de criza? Ce fel de sacrificii? (sacrificii pentru copil, pentru relatie, pentru casa, achizitii, sacrificii legate de propria persoana)
Revenind la definitia sacrificiului, cand trebuie sa alegi la ce sa renunti, inevitabil compari efectele bune si rele pentru tine si pentru cei care conteaza pentru tine. Iti regandesti modul in care folosesti resursele (de timp, bani, emotionale, spirituale, etc.) O mama va renunta poate mai degraba la o iesire la restaurant pentru a sta mai mult cu familia si poate mai ales copiii, daca in ultima luna a stat mereu peste program si i-a vazut mai rar. Desi te relaxeaza si ai nevoie sa te vezi si cu alte persoane, poti alege sa inviti la o plimbare in parc, la o vizita acasa pe final de saptamana persoanele cu care ai fi vrut sa iesi.
Alegerile sunt subiective, persoane diferite, in contexte diferite aleg diferit. Ce ramane constant este faptul ca alegem. Suntem nevoiti si o facem. Renuntam poate mai usor la ce se apropie de moft – o noua mobila, un concediu all-inclusive la un hotel dinafara pentru mai mult de 7 zile, o haina care ne-a placut si nu este la reducere, dar de care nu avem neaparat nevoie, relaxare lunara la spa-ul renumit cu servicii complete, etc. Fiecare dupa cum a avut acces la diferite lucruri, isi poate gasi cu usurinta care sunt trebuintele absolut necesare si care sunt dorintele la care poate renunta.
Mai greu este sa renunti la acele aspecte care sunt usi pentru un nou drum – adevaratele sacrificii, in cazuri extreme: sa trebuiasca sa te intorci intr-un oras fara perspectiva de dezvoltare in cariera, dar unde ai suportul familiei pentru a putea plati intretinere, masa, transport, etc. Sau amanarea unui curs (de specializare, MBA, etc.) pentru a putea sustine propriul copil in scoala.
Este bine sa faci/sa te sacrifici pentru ceva anume? Merita unele lucruri din viata sacrificii sau nu?
Din cand in cand, chiar si fara criza, e bine sa faci un exercitiu de renuntare. Sa nu iei viata ca pe un dat sigur. Dincolo de tine, ii poti vedea mai bine pe ceilalti. Cand esti totusi nevoit sa renunti la ceva, cel mai bun lucru este sa nu te uiti cu parere de rau in urma, dar mai degraba sa vezi si sa te concentrezi pe ceea ce aduce bun drumul pe care l-ai inceput. Fara atat de multe lucruri de multe ori devenim noi insine mai creativi, mai mobili, mai sanatosi, mai directionati catre un scop anume.
Andra Barbu
Pentru mine ideea de sacrificiu inseamna nu numai tristete, uneori intru chiar in depresie! Pentru ca nu vad sacrificiul ca pe o forma de a renunta la o ciocolata pentru o bomboana, ci ca avand legatura cu probleme mult mai mari: gen nu ai unde sa stai si nu ai bani de casa, te chinui in chirie pentru ca alta optiune nu ai, sacrificiul de a sta acasa si a avea grija de propriul copil atunci cand nu ai pe nimeni care sa te ajute in acest proces, desi pentru mine jobul era ca o gura de aer, cand trebuie sa faci sacrificii de genul barbatul iti pleaca nu stiu cate luni pentru a face rost de bani pentru supravietuire. Lucruri importante, de esenta, nu prostii banale.
Femeile fac sacrificii adesea, probabil ca mult mai mult decat barbatii si mult mai apasatoare; mai bine zis le resimt mai profund, fiind fiinte mai sensibile; din pacate, de cele mai multe ori nu sunt sacrificii veritabile: le fac pentru barbatul de langa ele, pentru pantoful de la nu stiu ce firma senzationala la care erau abonate, etc.
Uneori este bine sa faci sacrificii; am impresia ca pretuiesti mai mult anumite lucruri si poate de ce nu, inveti sa te multumesti cu ceea ce ai si renunti la a mai ravni la lucruri - acesta fiind un mare pacat!
E dificil astazi sa reusesti sa realizezi tot ce iti propui, din dificultati lesne de inteles; dar ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici; trebuie sa le depasim si sa trecem peste chiar daca uneori ne inclinam capul, invinse, in fata crizei.
Ioana Andrei
Femeia romanca este mai puternica decat se crede, si gaseste solutii la toate, chiar si la sacrificii. E adevarat, nu sunt bani momentan pentru investitii si proiecte mari si poate nici pentru cele mai mici, dar nu este un capat de tara. Reusim sa ne descurcam, sa ramanem cu zambetul pe buze mereul la sfarsitul unei zile! Sau cel putin asa ar trebui! Sacrificiile au existat dintotdeauna; nu avea lumea bani gramada nici inainte de criza, ca sa zicem ca am falimentat acum si ca nu ne mai putem permite un lucru. Cele care nu si-au permis sa-si achizitioneze o casa nu reuseau nici inainte.
Am impresia ca ne plangem mai mult decat este cazul si ca viata trece pe langa noi; poate ca si eu fac sacrificii, dar nu le iau adliteram, le consider ca o parte din viata in care am luat decizia x in detrimentul celei y si atat; nu stau sa ma consum pentru orisice; si ce daca imi place poseta de la magazinul de lux pe langa care trec in fiecare zi si nu am bani sa mi-o cumpar? Poate e cazul sa merg mai departe si sa caut una mult mai ieftina, asemanatoare sau chiar mai frumoasa care sa suplineasca lipsa aceleia.
Am impresia ca in ultima vreme femeia este "stalpul casei"; cel putin asa observ printre cunostintele mele; barbatii sunt mai afectati de ceea ce se intampla in criza, mai plangaciosi si mai iritati - noi trebuie sa ii sustinem si pe ei; ce sa le faci fac si ei sacrificii ca nu-si mai pot lua masina x sau y sau un gadget de ultima ora. Noi in schimb, ne gandim la mancare, facturi, spalat, curatenie, plata ratelor, impozitele la casa, dramuirea banilor si abia apoi la hainele in trend, telefoane de ultima ora si pantofi de lux. Eu una nu vreau sa fiu o plangacioasa, care sa se lase invinsa de probleme materiale si alte probleme de acest gen; nu voi lasa criza sa ma invinga nicidecum; nu mai vreau sa aud de cuvantul sacrificiu: nue xista asa ceva; exista propria alegere in functie de posibilitati.
Nu rata articolul saptamanii!
Un ghid complet, util de tae-bo, nu face altceva decat sa faciliteze considerabil procesul de slabire. Cand toate iti sunt la indemana poti slabi rapid, eficient si mai ales usor. Asadar, descopera ghidul tae Bo pentru o silueta perfecta!