Masina e ca o fiara (sau fier, ma rog), care are nevoie sa fie stapanita. Aveam o pritena care zicea ca pana la 80 km/h o conduce ea pe masina, iar dupa ce acul depaseste limita aceea se intampla invers. Nu stiu daca avea neaparat dreptate, pentru ca si sub 50 km/h se pot produce accidente destul de neplacute, in care reusesti sa controlezi masina foarte putin. Barbatii s-ar putea sa nu fie de acord cu afimatia asta, insa, din nefericire, realitatea atesta contrariul. E drept, nu prea auzi de accidente grave cu femei la volan. Ele se “multumesc” sa zgarie nitel caroseria, sa parceze aiurea sau sa dea peste un pilon sau tomberon, si cel mult sa faca un fender bender din care se aleg eventual cu un far sau cu radiatorul spart.
Adevarul e ca masina e un “accesoriu” interesant pentru orice fel de persoana, femeie sau barbat. Cand vedem pe strada o masina mai pricopsita cu o blonda la volan, gandul ne duce imediat intr-o singura directie; iar cand vedem ca parcheaza si mai da si peste bordura sau peste altceva, ne readucem aminte instant toate bancurile cu blonde. Dar stim totusi ca nu toate blondele sunt blonde naturale, au masini pricopsite si se descurca catastrofal la condus. Sa ne lasam coplesite si influentate de medie?!? Eu cred ca totusi ar fi nedrept. Am prietene care conduc foarte bine, te simti in siguranta fiind in dreapta lor. E drept, nu sunt blonde dar, cum am mai spus, culoarea parului e ceva relativ.
Aceasta prelungire a noastra care e masina, acest lucru aproape indispensabil din viata noastra ne face sa ne simtim in control si stapani pe situatie. Ne dam seama de asta doar la inceput, imediat ce am luat carnetul de conducere si ne aventuram pe strazi. Atunci toata lumea e a noastra. Capatam un sentiment de independenta, de putere. Nu mai e nevoie sa asteptam pe altcineva sa ne ia cu masina sa ne duca unde avem nevoie; putem face asta si singure.
Se spune ca asa cum conduci, tot asa faci dragoste. Cum conduci orice: viata ta, masina, avionul, motocicleta, vaporul etc. Spre exemplu: sunt unele femei care dupa ce se suie in masina au nevoie de cel putin 10 minute pentru a porni la drum. Intai isi aranjeaza geanta si mai cauta ceva prin ea, instaleaza radioul/dvd player-ul sau cauta un post ori o melodie anume, isi aranjeaza inca odata fusta sub ele, pun telefonul mobil la indemana si dispozitivul audio in ureche, verifica pentru a nu stiu cata oara oglinzile retrovizoare, pozitia scaunului (desi nimeni altcineva nu mai conduce masina lor), baga cheia in contact si pornesc masina iar daca e iarna, au inca un motiv in plus sa mai amane putin plecarea pentru ca, nu-i asa, trebuie sa incalzeaca putin motorul. Si dupa toate acestea, eventual, pleaca la drum. Care se poate sa fie de lunga sau foarte scurta durata. Procesul initial e intotdeauna acelasi. De condus conduc relativ bine, sunt atente (desi nu in mod excesiv), nu fac accidente (pentru ca reusesc sa le evite in ultima clipa) dar nici nu or sa apese pedala de acceleratie mai mult de jumatate, adica in jur de 100km/h, chiar daca ies pe autostrada. De ce sa incinga motorul prea tare?!? Ca doar nu se grabesc atat de tare sa ajunga la destinatie!
Ce am putea spune despre acest tip de femeie si felul in care conduce? Daca ar fi sa ne gandim la corelatia facuta un pic mai sus, am putea spune ca le place ca atmosfera din camera sa fie imbiata de mirosuri exotice, cu lumina foarte putina, eventual cu lumanarele aprinse ici si colo, preludiile sa fie lungi, iar partenerul sa le acorde foarte multa atentie, sa fie gentil si sa insiste pe ideea de a o face sa se relaxeze, sa se simta bine dar sa piarda totusi controlul atunci cand vine momentul. Meticulozitatea cu care isi pregatesc pornirea la drum, atentia pentru cele mai mici detalii spune despre acest tip de femeie ca e oarecum nesigura in relatie cu celalalt si, mai ales, cu ideea de a se gasi sau nu se gasi ea in control. Are nevoie ca viteza de “drum” sa fie constanta si, mai ales, controlabila. In felul asta cam stie la ce sa se astepte, poate controla aproape tot ce apare pe parcurs si nu se lasa “prada” unor emotii inutil de incontrolabile. De catre ea, desigur. Lucrurile care scapa de sub control sperie pe aproape oricine. Iar cand e nevoita sa fie in charge o perioada lunga de timp, nu prea mai stie cand si cum sa lase fraiele altcuiva. Si atunci se prezinta in asa fel incat sa para ca accepta ideea de a fi condusa, insa in realitate lucrurile stau exact pe dos. Ea vrea sa fie cea care domina, care spune ce si cum ii place, cand si cum sa se intample lucrurile. Si, desigur, exista si barbati care ar accepta o astfel de relatie, fie ea doar natura sexuala.
Nu spun acum ca, pentru a fi pe deplin femei, nu ar fi cazul sa ne mai suim la volan. Ne-am asumat multe roluri de conducere, in diferite aspecte ale vietii. Si e greu, obositor si nepotrivit pentru o femeie sa fie tot timpul ea cea care conduce. Ne dam seama de asta, insa deocamdata e nitel dificil sa schimbam starea de fapt. Pana una alta, tot ce putem face e sa gasim o cale de a ne simti bine acolo unde ne aflam. Nici asta nu e un lucru usor de facut, dar putem incepe prin a ne observa mai atent atitudinile, gesturile si cuvintele de care ne folosim. E ca si cum am incerca sa reglam sharph-ul unui apart foto. Pentru a avea claritate asupra noastra, pentru a ne putea intelege mai bine, imaginea pe care o vedem proiectata in afara, la distanta, ar fi bine sa corespunda cu imaginea pe care o avem noi despre noi insene.
Si exemplele, comparatiile si analizele ar putea continua...