Asta se intampla din cauza ca in starile de teroare nocturna se petrece o disociere in creier. O parte din el se trezeste si e hiperexcitata, cealalta parte – inclusiv cea responsabila cu starea de constienta si memoria – continua sa doarma bustean.
Vestea buna e ca situatia asta deranjanta nu lasa niciun fel de urmari, iar majoritatea copiilor reusesc sa depaseasca chestiunea cu de la sine putere dupa varsta de 4-5 ani. Tie insa nu isi va fi indiferenta problema, mai ales ca prichindelul va parea realmente terorizat si intr-o stare de profunda suferinta psihologica.
Cum poti totusi sa-l ajuti? Ei bine, simpla ta prezenta calma langa el ar trebui sa fie suficienta. Altfel, asigura-te ca totul este bine fixat, incuiat si securizat in camera lui, astfel incat, daca se va trezi, sa nu poata deschide usi, geamuri, dulapuri sau altele asemenea in vreun impuls necontrolat.
Daca starile de teroare nocturna ti se pare ca persista sau se agraveaza, sfatuieste-te cu medicul vostru de familie pentru a cauta impreuna cea mai buna solutie pentru cel mic.