Însă aceste concluzii nu sunt valabile și la oamenii foarte inteligenți, ci dimpotrivă. "Efectul densității populației asupra satisfacției personale a fost de două ori mai mare la persoanele cu un IQ scăzut decât la cele cu IQ ridicat...Oamenii mai inteligenți au fost mai puțin satisfăcuți cu viața lor când și-au văzut prietenii mai des", scriu cercetătorii. Pe scurt, oamenii foarte inteligenți se simt mai bine când își văd mai rar prietenii și apropiații.
Washington Post consideră că acest lucru se explică prin nevoia de concentrare "asupra obiectivelor profesionale sau artistice". Psihologii se sprijină pe teoria numită "fericire în savană", care compară viața modernă cu cea a strămoșilor noștri. "Satisfacția personală a oamenilor nu este afectată doar de actualele efecte ale unei situații date, ci și de consecințele ancestrale ale unei situații", afirmă Kanazawa și Li.
În perioada când oamenii erau culegători și vânători, a avea prieteni era o necesitate, o problemă de supraviețuire, în timp de astăzi, cei care au un IQ ridicat preferă să se debaraseze de aceste interacțiuni "inutile" pentru a se dedica unor obiective mai ambițioase.