Visez niste grozavii atat de mari, incat toti psihiatrii s-ar cruci inspaimantati. De exemplu, acum m-am trezit dintr-un vis in care cinci adolescente se innecasera si pe doua din ele tocmai le trageau prin mal afara din lac. Si le vedeam chipurile murdare de pamant si rochiile naclaite in mal si buruieni.
Ieri am visat ca ma fugarea printr-un spital sordid un personaj inspaimantator urmarit de politie. Eu eram bolnava, el voia sa ma agreseze sau ceva. Pana la urma m-a prins si eu m-am trezit tipand.
Mi-e si frica sa clipesc, nu care cumva sa adorm...
Iar ziua? ziua e incredibil de frumoasa, radem, ne jucam, dansam, ne plimbam. Deci nu se explica. Oameni frumosi imi spun lucruri frumoase si ma simt iubita si admirata si nu se explica.
Visez urat, desi realitatea e frumoasa. Si sunt probabil cel mai optimist om pe care il cunosc. Sunt ignorant de optimista. Si nu se explica de ce visez urat.
M-am gandit ca subconstientul meu isi spala pacatele. Ca visul cu fetele innecate ar avea legatura cu ziua cand am gasit un baiat innecat la Vama Veche si m-am cutremurat atunci. Dar a fost demult si credeam ca am uitat. Ca visul cu spitalul ar avea legatura cu zilele cand pierdeam o sarcina si mi-era groaza ca se intampla si ca nu am ce sa fac si imi simteam corpul pangarit si ma simteam vandalizata emotional si fizic.
Am incercat sa aplic principiile feng shui in dormitor. Daca mai trebuie sa mut o data patul prin camera, o sa-mi pierd mintile. Cred ca o sa incerc metoda cu discurile de vinil puse sub pat. Cica functioneaza.
Lapte cald seara. Da. Muzica in surdina. Da. Mancare usoara seara. Da. Baita relaxanta. Da. Bine, nu eu, ca nu am timp, dar ii fac baita relaxanta fiicei mele. Se pune. Masaj. Da, tot ei, se pune. Rugaciunea de seara. Da. In plus, ma uit la stele, atunci cand sunt, chiar inainte sa adorm, pentru ca se vede cerul din pat. Azi-noapte vedeam o steluta mai mare licarind frumos si doua stelute mai mici cumva mai sus in dreapta, dar alea abia se vedeau, trebuia sa mijesti ochii sa le poti vedea. Si ma gandesc la toate lucrurile frumoase, la cum va fi cand voi face din nou dragoste, la pantofi, la rochia rosie pe care mi-o doresc, la mama Jana, la masinuta mea, la fetita mea.
Apoi, simt cum ma inveleste toropeala. Si ma furnica in tot corpul. Ma scufund incet in asternut si incerc sa nu ma mai gandesc la nimic. Zambesc, ca cica e bine sa zambesti fix ianinte sa adormi. Aha.