Fie ca e vorba de tendintele in materie de moda adoptate, muzica pe care o ascultam sau profesia aleasa, filmele pe care le vedem, numele pe care le dam copiilor sau orice alta decizie pe care o luam trebuie sa fie neaparat iesite din comun.
Jurnalistul Polly Vernon numeste asta “originalitate competitiva” si o defineste ca fiind incercarea constanta de a ne prezenta in cel mai excentric mod posibil, tendinta care a devenit, in opinia sa, obositoare.
Am ajuns sa facem lucruri de mantuiala pentru a da fuga acasa unde petrecem ore intregi construindu-ne imaginea “originala” pe Twitter, Facebook si Instagram.
Putini sunt cei care scapa de virusul care-i indeamna sa-si pozeze apartamentul, tinuta, micul dejun sau pranzul si sa posteze totul online pentru a obtine cat mai multe like-uri si comentarii pline de laude si admiratie.
Ce castigi, insa, fiind tot timpul “mai cu mot”? Cu ce te ajuta ca asculti numai formatii de care n-a auzit nimeni nu pentru ca nu-ti place Mariah Carey, ci pentru ca ai fi inca una dintre cei care ii apreciaza muzica?
Aceasta “originalitate competitiva” a luat locul compasiunii si profunziumii, dand nastere unei culturi dureros de superficiala.
In plus, nu este aceasta originalitate fortata tocmai opusul ideii de unic, avand in vedere ca toata lumea se straduieste sa fie asa? O viata traita doar pentru a fi interesant presupune sa ai si un public caruia sa ii pese ca tu esti special si cel mai probabil nu ai, fiindca si ceilalti sunt ocupati cu a incerca sa fie interesanti la randul lor.
Pentru a scapa de aceasta boala sociala a acestui secol poti investi energie in cultivarea unor interese autentice si a unor relatii de calitate. Fiindca nimic nu e mai plictisitor decat sa nu ai cu cine sa imparti gusturile “originale” in materie de muzica, mancare sau moda.
Citeste si:
Dependenta de jocuri la femei - Tu joci Candy Crush?
Cyberhondria, boala epocii noastre - Tu esti afectat de ea?
Pe internet, iubirea nu e oarba - Platesti ca sa eviti barbatii urati si supraponderali