Ce poti face in aceste condtii? Sa va reamintesc portretul la care faceam referire? Nemultumita de serviciu, insatisfactie in cuplu, speranta unui copil salvator - trei ipostaze ale unei persoane care este mereu intr-o goana.
Va invit ca mai departe sa intram in terapia vietii pe fuga. Desigur aceasta terapie nu se face prin articole, ci prin experimentare directa. Din acest punct de vedere, eu pot sa recomand in primul rand o psihoterapie individuala. Acesta ar fi un moment de oprire, de pauza si de intoarcere spre propria persoana.
Dar mai intai sa plecam de la cateva afirmatii generale pe care vi le propun ca referinta in ceea ce urmeaza:
In general vorbim despre:
- Tendinta de a pastra tiparul de legatura existent deja, in cadrul caruia ne-am format. Adica modul in care ne-am construit legaturile in cadrul familial originar joaca rolul unui grup intern prin care vom intelege mereu grupul profesional si cuplul.
- Tendinta de a invata ceea ce este nou, de a incerca variante noi de relationare in cuplu sau profesie. In baza primei propozitii, ne vom permite sa avem experiente noi, modalitati noi atat timp cat legaturile existente in cadrul grupului intern ne permit acest lucru. Tendinta invatarii noului este implicita, ea este construita pentru a functiona.
- Constatarea ca realitatea nu este niciodata satisfacatoare. Niciodata lumea noastra interioara, dorintele, asteptarile, temerile nu vor fi satisfacute ca atare in realitatea sociala. Grupul intern nu este familia de origine asa cum este ea, ci este prelucrata, integrata prin propria persoana. Experientele noi sunt mereu vazute ca expresii intre individ si grup.
- Sa se asculte pe sine.
Sa te asculti pe sine nu este posibil in conditiile in care esti foarte ocupat cu facutul diverselor lucruri. In aceasta varianta de fuga, nemultumirea nu este pastrata ci mutata direct in act. Adica pe A. o nemultumeste serviciul, nu se opreste sa vada ce o nemultumeste ci dupa o analiza superficiala simte presiune de a il modifica. Ca urmare, nu va pastra nemultumirea pentru sine ci va incerca sa o puna intr-o demisie, plecare, evadare. Din momentul in care demisia exista, nemultumirea se va refugia in adanc, in inconstient si va astepta alt moment in care sa apara. Odata cu un nou context, povestea se va repeta. Pentru a putea merge inainte fara o suferinta si, implicit fara o fuga, este necesar sa existe o anumita stare de frustrare care sa amane actul demisiei. Acest lucru permite intelegerea a ceea ce se intampla in lumea interioara a protagonistului. Unii terapeuti prefera sa solicite pacientilor sa nu ia decizii importante fara a le analiza.
In afara acestui punct, ne referim la urmatoarele dar despre ele vom vorbi in articolele urmatoare, in masura in care vor prezenta interes.
- Sa aiba o relatie;
- Sa transfere intr-un cadru continuturile nemultumitoare;
- Sa lase continuturile inconstiente sa fie puse in cuvinte si nu in fuga.