Sentimentul de neputinta in fata suferintei simptomului este o forma de rezistenta. Daca pacientul nu s-ar simti neputincios in relatie cu propriul simptom, cu neputinta proprie, sansele ca propria terapie sa existe ar fi foarte mici. Modul de abordare a situatiei se produce in cadrul unei relatii cu cineva, cu un terapeut.
Dar in relatie simptomul continua sa existe ca si sentimentul de neputinta. Simptomul este un pretext al relatiei, functioneaza ca un tert. Capacitatea de a gandi simptomul ca tert este decisiva pentru capacitatea de a functiona a unei terapii.
Ce inseamna a gandi simptomul ca tert? In primul rand a identifica si a reprezenta suferinta reprezentata de simptom. Adesea se folosesc diagnostice pentru asta: ”sufar de depresie, sufar de atacuri de panica, sufar de anorgasmie”, etc.
Faptul ca o organizare psihologica primeste un nume prin care se identifica este o forma de a reprezenta tertul. Nu stim foarte bine ce este atacul de panica dar il desemnam ca atare ceea ce ii asigura existenta in sine.
Alteori identificam o anumita suferinta si aceasta ne face sa o putem povesti. Faptul de a putea povesti o suferinta, o intamplare pe care o consideram declansatoare a ceva sunt forme de a ne face din simptom tert.
Este ceva care exista, care poate sa fie povestit, care poate sa fie incredintat si altcuiva. ”Sufar de la moartea mamei, mi se pare ca nu reusesc sa ma mai adaptez, simt ca lucrurile au luat-o razna in viata mea” sunt forme care asigura starea de tert a simptomului.
Cu alte cuvinte este necesar sa avem o reprezentare a simptomului pentru a vorbi despre psihoterapie. Cand aceasta reprezentare nu exista – este imposibil sa simtim simptomul ca simptom.
Acest lucru este evident in starile de adictie – nu sunt dependent de droguri, pot sa ma las oricand, nu beau mult ci doar 1 litru pe zi, imi place sa ma joc pe computer, nu sunt dependent sunt forme de negare a caracterului de tert al simptomului.
Implicit persoanele care sufera de adictii, indiferent de natura lor, se vor manifesta ca neavand acest tert, ceea ce produce o dificultate majora in orice relatie.
Tot absenta tertului pot sa fie denumite si starile care devin un mod de a fi – saracia, depresia, panica pot sa constituie ca modalitati de a trai care nu mai pot sa fie identificate ca tert. Implicit, nu se poate lucra cu ele.
Daca nu accepti ca ai prea putini bani, nu poti sa actionezi pentru a avea mai multi intrucat vei considera ca este un mod de a trai si nu o situatie care este partial independenta de tine. O trasatura a tertului este ca apartine unei persoane / relatii dar are o anumita autonomie fata de el.
In cuplu, tertul clasic este copilul care din momentul conceperii este reprezentat ca fiind intr-un sine dar care este dependent, in relatie cu cuplul insa autonom fata de el.
Tot asa si simptomul – este al relatiei terapeutice dar este autonom in relatie cu el. Cand aceasta autonomie nu este realizata iar simptomul este considerat ca fiind al pacientului, terapia nu este posibila.
O relatie intre doi oameni este o relatie in raport cu un tert. Tertul este fantasmat, transformat in realitate, produs al celor doi. Veti gasi acest tert mereu. Prin ce conteaza el? Prin faptul ca face posibile relatiile.
Atunci cand te indragostesti, se construieste un scenariu in care vei regasi un tert fantasmat. Cand mergi la gradinita, relatia cu educatoarea se face in raport cu tertul gradinita.
Cand mergi la serviciu, relatia cu seful se construieste in raport cu tertul firma sau sarcina de munca sau salariul. Fiecare este al celor doi – gradinita este si a copiilor si a educatoarei dar este autonoma fata de ele.
Impactul major al tertului este in dificultatea de construire a lui. O iubire fara tert, este una imposibila. O relatie copil – profesor este imposibila fara scoala.
Daca vorbim de un profesor particular, vom vedea ca tertul scoala se inlocuieste de un program, de o programa, de un cost, de un loc, de un set de reguli.
Care sa fie tertul care iti creeaza tie suferinta? Care sa fie tertul in care sa depui placerea? Tertul functioneaza ca loc de depunere.
Starile tale de suferinta care fac obiectul terapiei, sunt depuse intr-un simptom sau in ceva similar simptomului. Starile tale de placere sunt depuse in altceva. Vom vedea mai mereu aceasta relatie de depunere, tert, suferinta / placere, reprezentare.