Studentia de ieri, studentia de astazi. Studentia din vremea parintilor nostri, traita in ritmuri de rock'n roll sau de Led Zeppelin, cand Oltcit-ul era masina de vis a oricarui tanar iar Costinestiul - o alta Vama Veche. La antipod, studentia generatiilor actuale: bataia pe un loc in camin, chefurile studentesti, masini scumpe, droguri. Nevoia de libertate. Iar de partea cealalta a bricadei, procentul modest al celor care vor sa urmeze o facultate pentru ca sunt constienti ca acest lucru le va fi de folos pe viitor. O punte intre doua generatii, aparent greu de conciliat. Si totusi ce s-a schimbat?
Cat de mult exageram atunci cand acuzam generatiile actuale de inconsecventa si de superficialitate? Cum a evoluat in timp statutul de student? Mai este o mandrie sa iesi cu o diploma de pe banicile facultatii pentru care ai optat ? Cat de utile ne sunt cunostintelele pe care ni le insusim in timpul facultatii? Raspunsul la toate aceste intrebari variaza in functie de asteptarile fiecarei generatii. Acest lucru ne-a dus cu gandul la un experiment interesant, prin care am incercat sa punem fata in fata cate un reprezentant a doua generatii de studenti aflate la distanta de mai bine de douazeci de ani una de cealalta. Am realizat astfel un profil al absolventului de facultate de ieri si al celui de azi, plecand de la avantajele si dezavantajele a doua sisteme de educatie destul de diferite.
Admitere, cursuri, bursa
Marian a abosolvit Institutul de Petrol si Gaze din Ploiesti in anul 1981, adica in urma cu mai bine de 28 de ani. In 1977, cand a fost admis la facultate, exista un singur examen care se dadea la nivel national.
"In functie de profilul pe care doreai sa-l urmezi, dadeai examenul de admitere o singura data, la facultatea dorita. Daca nu te pregateai temeinic, riscai sa pierzi locul in favoarea celor cu medie mai mare. Exista si o a doua sesiune, insa de regula locurile se ocupau aproape integral din prima. Cine rata totusi prima sesiune, nu o mai rata pe a doua. Toate locurile erau la buget", isi aminteste Marian.
Anca a absolvit sectia de Filologie a Universitatii "Dunarea de Jos" din Galati in 2007. Intre timp lucrurile s-au schimbat : "Eu am facut parte din generatiile care au dat examen de admitere la facultate. Ca sa fiu sigura ca nu raman pe-afara am dat admitere si la Constanta, in aceeasi vara. Mi se pare super ok sa ti se ofere posibilitatea de a da admitere la mai multe facultati, insa nu sunt de acord cu admiterea pe baza de dosar, care vad ca se practica din ce in ce mai mult si la noi in tara. Nu este corect fata de cei care studiaza la un liceu cu pretentii, unde profesorii dau note mici chipurile pentru a te motiva. In cazul asta eu termin sa spunem cu o medie peste opt, iar altul care a primit doar noua si zece pentru ca o stie pe profa, sa intre pe un loc la buget", este de parere Anca.
In urma cu 20 de ani, sa ai bursa de studiu era un lucru firesc. In prezent , trebuie sa studiezi mult pentru a primi bursa, iar criteriile de acordare sunt destul de stricte.
"Si pe vremea cand eram eu student se punea problema competivitatii: studentii care invatau bine erau recompensati cu burse. Ca sa primesti acesti bani trebuia sa nu ai restante si sa ai media peste sapte. Nu mai retin exact valoarea bursei, insa tin minte ca imi ajungea pentru cazare si mancare, si-mi mai ramanea atat cat sa-mi cumpar doi covrigi impletiti si doua beri, pe care le beam cu colegii, in ziua de bursa", povesteste Marian.
Anca nu a luat bursa, insa a reusit sa treaca de la taxa la buget datorita mediilor din primul an.
"Nu am reusit din prima sa ocup un loc la buget, si am fost foarte dezamagita. La Constanta reusisem tot pe locurile cu taxa, asa ca am optat pentru Galati, pentru ca e mai aproape. Apoi am discutat cu o prietena care era cu doi ani mai mare si mi-a spus ca daca am medie buna pot trece in anul urmator la buget, in locul celor care au restante si nu resusesc sa stanga pana in toamna numarul necesar de credite. Asa ca m-am pus cu burta pe carte si in anul doi am reusit sa trec la buget", ne povesteste Anca.
Principala problema a studentilor au fost si raman locurile in camine. Probabil ca va mai amintiti cozile interminabile care incepeau la administratie si se terminau in strada. Iar inscrierea la camin dura uneori chiar si 3-4 zile, asta insemnand ore intregi de asteptare in soare sau ploaie, dupa caz. Dupa ce ti se repartiza camera (in caz ca nu-ti asigurai continuitatea de pe un an pe altul), incepea partea cea mai "distractiva" : mutatul. Insa totul era perfect atat timp cat aveai o camera la camin. Daca aveai ghinionul sa ramai "pe dinafara", trebuiai sa te multumesti cu o camaruta plina cu vechituri in apartamentul unei babute care se straduia sa para simpatica dar care nu te lasa sa primesti pe nimeni in vizita. Nici macar colegii.
Marian isi aminteste totusi ca in urma cu douazeci de ani nu exista o criza atat de mare a locurilor de cazare in camine
"Ca si acum, pentru a avea un loc in camin faceai cerere, insa nu-mi amintesc sa fi ramas cineva fara loc. In Ploiesti erau sapte camine, iar al optulea s-a dat in folosinta cand eram anul trei.Erau camere de cate 4-5 persoane, cu grup sanitar pe fiecare etaj. Ultimul camin, cel care a fost deschis mai tarziu, avea module: un grup sanitar la doua camere si un hol comun. Intr-adevar, ca sa obtii un loc mai bun trebuia sa negociezi cu administratorul, insa nimeni nu ramanea fara loc".
Si Anca a avut norocul sa locuiasca intr-un astfel de camin "de lux": "Am fost repartizata in singurul camin din campus care avea grup sanitar pe modul. Singura problema era ca o camera avea cinci locuri si se ocupau toate. Desigur, daca erai sefa de palier sau cunosteai administratorul, iti aranjai sa nu stai cu inca 4 fete in camera. Insa fiind un camin mixt, cele 5 locuri deveneau de regula zece, pentru ca prietenii fetelor preferau sa doarma la ele, datorita conditiilor mai bune. Imaginati-va asadar cum poti trai si respira cu alte noua persoane intr-o camera de patru pe patru."
Problemele adevarate apareau insa la inceputul anului universitar: "Cei din anii mai mari isi asigurau continuitatea de la un an la altul. In schimb cei de anul I erau nevoiti sa "negocieze" : cine statea la parter putea urmari in primele zile drumul sacoselor pline spre administratie, insa nici atunci nu aveai certitudinea ca dormi intr-un pat confortabil. De regula boboacele erau repartizate in camere ocolite de celelalte fete de ani mai mari. Motivele erau divesre: fie ca se fura, fie ca unele fete aduceau in camera baieti din anturaje dubioase, fie ca altele erau mai cerate cu apa si cu sapunul. Ideea e ca boboacele nu aveau de ales si ramaneau un an acolo unde erau repartizate", isi aminteste Anca.
Studentii sunt renumiti pentru chefurile monstru pe care le organizeaza de regula in sesiune. Nici Marian nu a facut exceptie de la regula, cu o mica precizare : chefurile anilor '80 nu puteau fi "mosntru" ci moderate. Regimul era principalul vinovat: "Contractul pe care il semnam la inceput de an universitar spunea clar: fara chefuri, fara incidente. Desigur, administratia mai inchidea ochii atata timp cat nu existau pagube iar muzica nu era data extrem de tare. In schimb, exista un club al studentilor unde ne puteam distra in voie la sfarsit de saptamana. In timpul semestrului si in sesiune, cand ne plictiseam de invatat, preferam de regula sa ne strangem mai multi si sa jucam Wist pana dimineata, in camera".
Anca ia avut mari probleme cu chefurile organizate de colegele de modul : "Era un grup de fete petrecarete, exact in camera de langa noi. Nu era week-end in care sa nu dea chefuri la care veneau indivizi si din alte camine. Am fost de zeci de ori la administratie, am chemat char si paza de jos, insa niciun rezultat. Mai rau, si-au dat seama ca ne-am plans la administratie din cauza lor si au inceput sa ne faca viata amara: faceau mancare pe modul si intra mirosul de prajeala in camera, ne-am trezit cu crema de pantofi si cu pasta de dinti pe usa, iar o data ne-au amenintat ca daca nu ne tinem gura vor chema un grup de batausi din alte camine. Ce sa mai spun de faptul ca vizavi de noi era un camin de baieti iar in sesiune acestia scoteau boxele pe geam, si chefuiau pana dimineata."
Cu toate acestea, conditiile din camin erau bune. Anca nu a avut de ce sa se planga: "In ultimul an pe care le-am petrecut in camin totul a fost renovat: geamuri termopan, mobiler nou, camere de luat vederi la intrare. Am inteles ca de curand au introdus un sistem de securitate pe baza de cartele, asa ca nu mai poate intra nimeni strain mai tarziu de o anumita ora"Perspective: De ce mai urmam o facultate?
Pana in acest punct cele doua sisteme de invatamant (cel din anii '80 si cel actual) sunt oarecum la egalitate in ceea ce priveste avantajele si dezavantajele. Cum ramane insa cu beneficiile de care ar trebui sa se bucure un student abia iesit de pe treptele facultatii?
"In momentul in care am dat examenul de admitere am avut certitudinea ca la finalul facultatii voi avea un loc de munca asigurat. Evident, in functie de medie erai repartizat pe un post mai bun sau mai putin bun, insa aveai posibilitatea sa avansezi profesional in urma examenelor periodice pe care le dadeai la locul de munca. Din punctul asta de vedere prefer sistemul educational de pe vremea mea, pentru ca nu exista aceasta frustrare a studentului care se trezeste cu o diploma dar fara slujba", este de parere Marian.
Anca are un punct de vedere asemanator: "Absolventilor de facultate li se cere experienta. Acesta este principalul criteriu de care tin cont angajatorii, de parca diploma nu ar avea nicio importanta. Ca sa ai ceva experienta in domeniu in momentul in care termini facultatea inseamna sa muncesti pe branci ca student si sa faci in asa fel incat sa ajungi la timp si la cursuri (in conditiile in care profesorii nu inteleg asta si te pun absent, chiar daca tu ai prezenta la seminarii). Primii ani dupa absolvirea facultatii sunt cei mai grei, pentru ca nimeni nu-ti da o sansa sa te angajezi pe postul dorit"
L-am intrebat pe Marian ce ar schimba la actualul sistem de invatamant : "Ar trebui sa existe o corelatie intre cererea de pe piata fortei de munca si numarul de locuri la o anumita specializare. Sa ma explic: scoatem absolventi pe banda rulanta pentru specializari care nu au o asa de mare cautare la noi in tara, insa neglijam partea tehnica, de productie. Ar trebui sa existe o cointeresare intre institutiile care pregatesc forta de munca si angajatori, astfel incat sa ocupam exact golurile care ne ridica probleme in economie. Nu este insa numai vina sisetmului ci vorbim mai degraba despre un cerc vicios: nu avem industrie, nu avem nici cadre specializate, si invers. Absolventii de facultate se trezesc cu o diploma pe care nu au unde sa o foloseasca si atunci fie pleaca peste hotare, fie se angajeaza pe alt post, cu salariul mediu pe economie".
In aceste conditii, de ce mai este cazul sa urmam o facultate?
"In orice domeniu se cauta oameni specilaizati. Tinerii care au absolvit doar liceul au mai putine sanse de a se angaja decat un absolvent de facultate, iar in curand studiile universitare nu vor mai fi nici ele suficiente pentru a te recomanda intr-un post de viitor", este de parere Marian, in timp ce Anca e optimista: "Stiu ca intr-o zi imi vor folosi toate lucrurile pe care le-am invatat in facultate. Sper asta si imi impun sa cred asta, pentru ca altfel nu ar mai exista nicio diferenta intre mine si capsunarii din Spania".
Previziuni in functie de astre in 4 zodiace neconventionale!
Ei te pot ajuta sa devii mai bun!
