În tradiţia populară, sărbătoarea de Sfântul Gheorghe este cunoscută sub numele de Sân-George. El este considerat a fi un zeu al vegetaţiei, protector al naturii înverzite, al vitelor şi al oilor.
Pentru că Sân-George era considerat a fi Cap Mare de Primăvară, în ziua precedentă sărbătorii erau îndeplinite numeroase ritualuri de aflare a ursitei şi a norocului.
În ajunul zilei de Sân-George, fetele de măritat credeau că îşi pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă (n.r. - vas de formă cilindrică, confecţionat din doage de brad, cu o toartă, în care se ţine la ţară apa de băut) plină cu apă.
În dimineaţa zilei de 23 aprilie, fetele puneau în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coroniţe, pentru a observa, pe furiş, care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii care le erau dragi nu călcau pe coroniţe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele şi coroniţele erau păstrate peste an, pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli sau pentru a se face cu ele farmece de dragoste.
În această zi de Sfântul Gheorghe, potrivit site-ului crestinortodox.ro, fetele obişnuiau să semene usturoi, pe care-l păstrau până în anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, fetele credeau că vor fi înzestrate cu toate virtuţile şi că se vor căsători în cel mai scurt timp.
Dis-de-dimineaţă, fetele mergeau pe furiş în pădure, în locuri ferite şi îndepărtate, pentru a culege mătrăgună şi năvalnic (n.r. - specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară), pe care le aduceau acasă şi le puneau în pod sau sub streaşină, iar tinerele credeau că aceste plante miraculoase le vor aduce peţitori bogaţi.
Mătrăguna recoltată pe 23 aprilie era păstrată peste an pentru a fi folosită la vindecarea unor boli sau la practicarea vrăjilor de măritiş pentru fetele urâte sau bătrâne, a vrăjilor pentru îmbogăţire şi câştigare a faimei. Mătrăguna putea să provoace şi nenorocire, sărăcie, urâţenie, nebunie sau moarte, în funcţie de modul în care era folosită.
O altă superstiţie din popor spune că nimeni nu avea voie să doarmă în această zi de 23 aprilie deoarece se credea că acela care încalcă interdicţia avea să fie somnoros întregul an.