Pelerinajul este, de regula, o calatorie spirituala care implica ajungerea la situri sacre – acestea fiind de cele mai multe ori temple sau locuri cu importanta mistica si religioasa. Dar nu numai. Multe femei considera ca pelerinajul poate trece de aceste granite asa ca il extind spre diverse zone, de la pelerinajul muzical (la Graceland, pe urmele lui Elvis, sau la Abbey Road, intru cercetarea istoriei Beatles-ilor) pana la pelerinajul care aduce literatura la viata. Astfel, locuri precum mausoleul lui Lenin din Piata Rosie din Moscova sau Piata Tienanmen din Beijing, se transforma in motive de pelerinaj.
Rutele pelerinilor clasici au fost stabilite inca din cele mai vechi timpuri: de la Karnak la Teba, in Egiptul antic, de la Efes la Bizant si Delphi, plus, odata la patru ani, in timpul Jocurilor Olimpice, pana la templul lui Zeus din Olympia, in Grecia antica. Cu toate acestea, crestinismul a pus bazele adevaratului pelerinaj. Pelerinii, de regula barbati, erau priviti ca fiind prea periculosi pentru femei si, de obicei, prea tentanti: induceau ispita si lipsa de moralitate. Cu toate astea, femeile nu s-au dat in laturi de la pelerinaj.
Imparateasa Elena, mama imparatului Constantin, mergea des in pelerinaj intre Bethleem si Ierusalim. Cativa ani dupa moartea ei, Egeria, o calugarita din Spania, i-a continuat obiceiul. In literatura medievala existau o multime de povestiri in care se dadeau avertizari femeilor sa se tina departe de pelerini, cu exemple de cazuri de violuri si abuzuri. Cu toate astea, femeile nu au putut fi oprite niciodata sa se alature pelerinilor in drumuri sacre. In zilele noastre, femeile nu mai au nevoie de astfel de avertizari: imbracate modest, cu minim de bagaj, ele pot fi vazute pe rutele de pelerinaj mergand in tacere sau povestind alaturi de alte femei ce li se alatura din lumea-ntreaga.
Azi exista cateva rute populare de pelerinaj: macar o data in viata un musulman ar trebui sa ajunga la Mecca. Alta ruta este cea care urmeaza pasii lui Buddha. Catolicii merg cu miile pe El Camino sau la Santiago (in Spania) sau la Lourdes (in Franta). Hindusii au Chardham-ul. Iar evreii merg la Zidul Plangerii din Ierusalim. Fiecare dintre aceste trasee au particularitatile lor insa toate au punctul comun al aventurii spirituale, ramanand experiente de neuitat.
Vezi mai multe in Dosarul Calatorii