Singuratate inseamna a nu mai simti legaturile familiale si de grup cu alti oameni. Ori aceasta este o incapacitate de a fi impreuna cu ceilalti. Nu voi intra in momentele de nediferentiere specifice perioadei dinainte de nasterea copilului, ci ma voi rezuma la familia de origine asa cum este ea. In aceasta familie exista legaturi stranse intre membri. Aceste legaturi familiale sunt fundamente pe doua criterii: un contract narcisic in care copilul primeste o identitate si o apartenenta si un pact denegativ prin care familia pune deoparte negativitatea existenta in orice istorie de familie si determina membrii familiei sa se identifice cu idealurile, scopurile, credintele acestei familii. Cand aceste doua componente (contractul narcisic si pactul denegativ) functioneaza, copilul are o identitate care ii permite sa fie intr-un anumit fel si prin care reuseste sa se prezinte si sa fie impreuna cu alti copii initial, adolescenti si ulterior tineri si maturi.
Ce primeste prin aceste legaturi? O apartenenta la un sex (feminin sau masculin), apartenenta la o generatie (este copil, este fiul / fiica unor parinti, are bunici, etc. si va avea la randul lui copii) si apartenenta la un grup familial (un nume, un prenume) acesti parinti cum sunt ei. Prin fiecare din aceste apartenente se defineste in relatie cu alti oameni. Astfel daca este femeie se raporteaza intr-un mod la cei care sunt ca ea – celelalte femei si intr-un mod la barbati. Daca apartii unei generatii, te raportezi intr-un fel la cei ca tine, din generatia ta cu care ai anumite relatii si intr-un fel la cei mai mari si in alt fel la cei mai mici. Dar pentru asta este necesar sa simti ca apartii unei generatii si acesta este o traire si nu o informatie rationala. Apartenenta la familie iti permite sa identifici membrii de familie si pe cei din afara familiei.
Par lucruri simple si de bun simt pentru logica oricui, cred eu. Insa asta doar teoretic pentru ca in practica sunt foarte mult incarcate si incalcate. Exista femei crescute in spiritul ca a fi femeie este negativ sau barbati crescuti in spriritul ca a fi masculin este ceva rau. Aceste sunt forme sunt de negare a apartenentei la sexul dat prin nastere. Implicit dificultatea lor de a se raporta la cei din acelasi sex si la cei de sex opus este ambigua, neclara, difuza. Este un fundament pentru singuratate. Daca nu poti sa ai relatii care vin din naturaletea propriului sex cu altii, este dificil sa stabilesti relatii sau legaturi cu ei. Mai mult de atat, aceste negari ale apartenentei nu sunt niciodata spuse direct ci fucntioneaza ca un mediu implicit astfel incat nu sunt vazute ca o problema ci fac parte din natura considera protagonistii. Ca urmare va fi foarte dificil de a le problematiza sau vedea ca atare. Intr-o astfel de situatie ei nu au decat o sansa – sa intalneasca un partener care este de celalalt sex si care are aceiasi ambiguitate a apartenentei la sexul sau. Impreuna vor intemeia o familie si vor face un copil care va primi din plin starea de ambiguitate a apartenentelor. Motivul este simplu – nu poti transmite mai departe decat ceea ce esti.
Ce primeste prin aceste legaturi? O apartenenta la un sex (feminin sau masculin), apartenenta la o generatie (este copil, este fiul / fiica unor parinti, are bunici, etc. si va avea la randul lui copii) si apartenenta la un grup familial (un nume, un prenume) acesti parinti cum sunt ei. Prin fiecare din aceste apartenente se defineste in relatie cu alti oameni. Astfel daca este femeie se raporteaza intr-un mod la cei care sunt ca ea – celelalte femei si intr-un mod la barbati. Daca apartii unei generatii, te raportezi intr-un fel la cei ca tine, din generatia ta cu care ai anumite relatii si intr-un fel la cei mai mari si in alt fel la cei mai mici. Dar pentru asta este necesar sa simti ca apartii unei generatii si acesta este o traire si nu o informatie rationala. Apartenenta la familie iti permite sa identifici membrii de familie si pe cei din afara familiei.
Par lucruri simple si de bun simt pentru logica oricui, cred eu. Insa asta doar teoretic pentru ca in practica sunt foarte mult incarcate si incalcate. Exista femei crescute in spiritul ca a fi femeie este negativ sau barbati crescuti in spriritul ca a fi masculin este ceva rau. Aceste sunt forme sunt de negare a apartenentei la sexul dat prin nastere. Implicit dificultatea lor de a se raporta la cei din acelasi sex si la cei de sex opus este ambigua, neclara, difuza. Este un fundament pentru singuratate. Daca nu poti sa ai relatii care vin din naturaletea propriului sex cu altii, este dificil sa stabilesti relatii sau legaturi cu ei. Mai mult de atat, aceste negari ale apartenentei nu sunt niciodata spuse direct ci fucntioneaza ca un mediu implicit astfel incat nu sunt vazute ca o problema ci fac parte din natura considera protagonistii. Ca urmare va fi foarte dificil de a le problematiza sau vedea ca atare. Intr-o astfel de situatie ei nu au decat o sansa – sa intalneasca un partener care este de celalalt sex si care are aceiasi ambiguitate a apartenentei la sexul sau. Impreuna vor intemeia o familie si vor face un copil care va primi din plin starea de ambiguitate a apartenentelor. Motivul este simplu – nu poti transmite mai departe decat ceea ce esti.
Similar stau situatiile in care vorbim de apartenenta la o generatie. Exista numerosi copii care nu sunt simtiti ca si copii ci fie ca frati, copii care sunt tratati ca niste adulti egali. Aceasta este o negare a apartenentei la o generatie si ca o forma de negare a diferentei dintre generatii. Inexistenta unor limite intre parinte si copil pot conduce la dificultati majore in constituirea unor relatii si legaturi peste ani.
Nu stiu care este solutia in realitate. Ceea ce stiu este ca aceasta realizare a apartenentei la un sex, o varsta, o familie poate sa fie analizata in cadrul unei relatii terapeutice. Simptomul poate sa fie singuratatea, odata obtinuta aceasta apartenenta, oricum ar fi ea permite o largire majora a campului de relatii cu ceilalti. Astfel psihoterapia poate sa ajute la „vindecarea” de singuratatea, creand posibiltiatea de a depasi barierele interne care o genereaza.
Nu stiu care este solutia in realitate. Ceea ce stiu este ca aceasta realizare a apartenentei la un sex, o varsta, o familie poate sa fie analizata in cadrul unei relatii terapeutice. Simptomul poate sa fie singuratatea, odata obtinuta aceasta apartenenta, oricum ar fi ea permite o largire majora a campului de relatii cu ceilalti. Astfel psihoterapia poate sa ajute la „vindecarea” de singuratatea, creand posibiltiatea de a depasi barierele interne care o genereaza.
Programari psihoterapia singuratatii:
tel: 0722 453 906
mail: [email protected]
cabinet online : http://www.webexperts.ro/cabinet
tel: 0722 453 906
mail: [email protected]
cabinet online : http://www.webexperts.ro/cabinet
Femeile tinere sporesc longevitatea barbatilor
Programele diferite si increderea in celalalt merg mana in mana!
