Comunismul cu ororile si dramele lui, cu povestile care nu puteau fi spuse atunci, prea sexy pentru un regim atat de pudic au revenit constant printre preocuparile cinematografice ale regizorilor care n-au mai avut nicio piedica in a le scoate in lumina camerei de filmat.
Hartia va fi albastra, regizat de Radu Muntean, A fost sau n-a fost? al lui Corneliu Porumboiu, Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii regizat de Catalin Mitulescu si 15, a carui regie e fost semnata de Sergiu Nicolaescu sunt doar cateva dintre filmele care au intors pe o fata si pe alta, evenimentele din decembrie '89, explorand misterul care ne macina si acum despre ceea ce s-a intamplat cu adevarat in zilele sangeroasei Revolutii din Romania.
In 2007, un tanar regizor anonim intra in istoria cinematografiei romanesti si internationale, obtinand pe scena celui mai prestigios festival european de film, Cannes, marele trofeu: Palme d' Or. Avortul ilegal practicat pe ascuns intr-o camera de hotel, favorurile sexuale, viata in mizerele camine studentesti au fost ingredientele care au adus o victorie rasunatoare pentru filmul romanesc. O drama umana transformata intr-o poveste de succes "4, 3, 2" si-a adaugat in palmares o sumedenie de alte premii si recunoasteri internationale in anii urmatori si atragea atentia catre cinematografia romanesca.
"Occidentul s-a trezit cu aproape o jumatate de lume care avea cu totul alte reguli, cutume, obsesii decat ale sale. De aici curiozitatea pentru tot ce provenea din Estul proaspat eliberat, de aici succesul filmelor si cartilor tratand complexa materie estica, de aici premiile s.a.m.d. Or, tinerii nostri regizori, foarte inteligenti de altfel, au stiut sa exploateze perfect acest interes, au stiut sa le serveasca pe tava vesticilor exact ceea ce ei asteptau", declara criticul de film Ion Grosan, rreferindu-se la succesele acestor filme in Europa.
"Boogie", Weekend cu mama", "Politist, adjectiv", 3 filme care au iesit de sub Cortina de Fier
Dupa ce in 2006 obtinea premiul pentru cel mai bun film la Eurasia International Film cu Hartia va fi albastra, Radu Muntean schimba perspectiva, explorand frustrarea barbatului de 30 de ani in lung-metrajul "Boogie". Un tanar sot si tatic se cearta cu nevasta si ajunge sa isi petreaca noaptea in compania unei prostituate, alaturi de doi fosti colegi de liceu. La sfarsitul noptii realizeaza ca ideea de familie nu se impaca cu viata de noapte si se intoarce la sotie si copil.
Stere Gulea, unul dintre regizorii din veche garda, a revenit si el, la mai bine de un deceniu de la ultimul sau lung-metraj, cu "Weekend cu mama", un film care arata intr-un mod dramatic ce se intampla cu copiii lasati in grija rudelor apropiate de catre parintii care pleaca la munca in strainatate. Luiza, interpretata de Medeea Marinescu, se intoarce in tara dupa 16 ani si descopera ca fiica sa Cristina (rol jucat de Adela Popescu) a fugit de acasa, este dependenta de droguri si are o fetita de patru ani, pe care a abandonat-o.
"Politist, adjectiv" este povestea politistului Cristi (Dragos Bucur), care refuza sa organizeze un flagrant intr-un caz de consum de hasis, avand pareri contrare fata de sefi sai, despre vinovatia tanarului Victor, care a devenit principalul suspect in ancheta dupa ce a fost denuntat. Regizorul a declarat ca filmul este inspirat din mai multe povesti pe care le-a auzit.
Criticii de film a doua importante publicatii internationale, Nigel Andrews de la Financial Times si Manolha Dargis, de la NewYork Times au afirmat ca pelicula lui Corneliu Porumboiu "Politist adjectiv" a fost unul dintre cele mai bune filme prezentate la Festivalul de la Cannes in 2009, cel din urma precizand ca filmul lui Porumboiu este o dovada in plus a puterii pe care o are noul val de cineasti din Romania.
Viitorul este plin de surprize
"In ultima vreme tot mai multe pelicule romanesti castiga premii internationale, si asta e foarte bine. Insa avem nevoie si de filme de public, nu doar de autor, cum sunt majoritatea celor care castiga premii internationale. E foarte bine ca se fac aceste filme si plac peste tot in lume, dar publcul cred ca asteapta de la regizorii tineri romani si abordarea altor genuri cinematografice care la noi sunt uitate cu desavarsire. Avem nevoie si de comedii tembele, gen American pie sau Road trip. Avem nevoie si de horror.... Nu mai zic de un film SF. Asta chiar e o idee SF: un SF romanesc... dar putem incerca", a declarat pentru Feminis.ro Emanuel Lazarescu, Redactor sef cinefan.ro.
Acesta a daugat ca o incercare binevenita de comedie este filmul lui Mungiu si colegilor tineri, Amintiri din Epoca de Aur. "O initiativa binevenita, si ii doresc mult succes. Avem insa nevoie si de alte astfel de filme, si sper ca cinematografia romaneasca sa se dezvolte in anii urmatori, ca si cea muzicala. Atunci o sa fim cu adevarat multumiti de filmele romanesti de la noi", a incheiat Emanuel Lazarescu.
Regizoarea Anca Damian a declarat pentru Feminis.ro ca "lucrurile frumoase sunt cele valoroase si cele cu adevarat importante, cele in care oamenii se regasesc", maniera artistica in care acestea sunt scoase la lumina contand mult mai mult decat temele abordate.
Atat dramele comunismului, cat si dramele umane care au facut subiectul multor filme romanesti dupa 89 sunt vazute din perspectiva conditiei umane, fiind universale. Succesul acestora se doareaza calitatilor artistice si nu unor prejudecati legate de un trecut sau o realitate care a stiut sa vanda, fie ca este vorba de o productie cinematografica, fie ca este vorba de Stirile de la ora 5.
"Mai multe prejudecati au criticii si publicul decat noul val de regizori. Vad in jurul meu o efervescenta de personalitati creative. Este o perioada foarte buna pentru filmul romanesc si, desi nimeni nu poate spune la ce sa ne asteptam din punct de vedere al temelor abordate, cu siguranta vor fi foarte mari surprize. Nu exista numai cateva varfuri, sunt grupuri de tineri regizori care au inflorit in cinematografia romanesca si care promit un viitor bun. Diversitatea, personalitatile fiecaruia dintre reprezentantii noului val o sa faca in viitor diferenta", spune Anca Damian.
Un barbat purtat de la un spital la altul, pentru ca in final sa fie lasat sa moara in holul unuia dintre acestea fara ca vreun medic sa-l bage in seama, criza barbatului la 30 de ani, dramele copiilor capsunarilor lasati singuri acasa, un politist care isi pune intrebari despre vocatia sa. Filmul romanesc pare sa fi iesit definitiv de sub imperiul Cortinei de Fier. Framantarile unei societati globalizate si globalizante isi fac usor loc in spatiul ocupat pentru multa vreme de dihotomia comunism-capitalism, iar viitorul se anunta plin de surprize!