Pierderea cuiva drag
Despartire. Divort. Deces. Trei situatii cu care nu am vrea sa ne confruntam niciodata, daca se poate. Sa treci prin oricare dintre ele de sarbatori suna deja ca un scenariu al unei drame nominalizate la Oscar.
Pierderile unor persoane importante din viata noastra sau a unor lucruri la care tinem foarte mult nu ne pot lasa indiferenti. Este normal sa suferim, sa plangem, sa ne traim tristetea. Psihoterapeutii vorbesc chiar despre stadii diferite ale "acomodarii" cu pierderea cuiva drag.
"Lucrul cel mai important si care poate face diferenta dintre o suferinta normala si o stare de depresie este insa modul in care 'vedem' aceasta pierdere", insista insa psihologul Gabriel Dinu. "Daca ne gandim la ea ca la o catastrofa pentru noi, ca la cel mai rau lucru care ni se poate intampla, ca la ceva ingrozitor, atunci ne vom simti ca atare si e posibil sa experimentam o stare de depresie, stare care ne incapaciteaza, ne 'fura' energia si dorinta de viata".
Optimismul este, se pare, primul aliat pentru un tonus mental si sufletesc. "Daca ne gandim la aceasta pierdere ca la un lucru foarte grav, dureros, insa nu neaparat ingrozitor, la ceva care cu siguranta ca nu este cel mai rau lucru care ni se poate intampla, atunci vom simti tristete, durere, vom plange, vom fi suparati, indispusi, insa vom avea putere sa ne continuam viata, poate nu chiar cu bucurie, cel putin pentru o perioada, insa ne vom ingadui sa ne mai traim iar viata, la un moment dat", explica Gabriel Dinu.
Sfatul pe care ti-l poate da orice specialist in psihoterapie este sa incerci, pe cat posibil, sa nu privesti ceea ce ti se intampla ca pe o catastrofa. Si, poate si mai important, sa nu uiti ca nu esti singura care trece sau a trecut vreodata printr-o astfel de situtatie. Este important sa stim ca nu suntem singuri, ca nu toate lucrurile rele li se intampla doar noua. "Ganditi-va la toti oamenii din jurul vostru sau de care ati auzit ca au avut pierderi similare sau chiar mai mari si intrebati-va cum de au reusit sa mearga mai departe, sa isi diminueze durerea, care sunt sigur ca poate fi covarsitoare la inceput. Nu uitati, exista o vorba plina de mult adevar: 'Nu-i da omului cate poate duce!'. Timpul si ajutorul celor dragi vor face ca, incet, incet, durerea sa treaca".
Pierderea locului de munca sau falimentul afacerii personale
Sa intampini sarbatorile cu buzunarele goale poate fi foarte frustrant. Adevarata disperare te apuca insa abia la gandul ca, dupa ce ele iau sfarsit, vei incepe noul an plin de datorii si cu resurse limitate. Sa nu uitam ca lunile ianuarie si februarie sunt de obicei marcate de plata asigurarilor si impozitelor pentru anul care tocmai s-a incheiat. Astfel incat, ceea ce ar fi putut fi un start de bun augur se va transforma intr-un bilant al datoriilor.
Iata, pentru inceput, ce-ai putea sa faci:
1. Vezi cum stai, concret, cu finantele. E un pas esential in supravietuirea ta ca proaspat disponibilizat sau viitor falimentat. De regula, fiecare dintre noi ar trebui sa aiba un fond de economii in caz de urgenta. Stii tu, banutii albi pentru zilele negre. Daca ai fost precaut si ai asa ceva, pune-i cap la cap cu ajutorul de somaj si eventuala suma de bani primita in urma disponibilizarii (in cazul in care nu cumva tu esti chiar patronul). Stabileste un buget de supravietuire, reducand toate cheltuielile care nu sunt obligatorii. Prioritatea ta in momentul de fata sunt hrana si facturile.
2. Daca ai credite contacteaza-ti operatorii de cont si vezi daca poti obtine o reducere a ratelor pentru urmatoarele trei luni.
3. Incepe sa-ti cauti de lucru. De fapt, asta ar trebui sa fie "jobul" tau in aceasta perioada: sa-ti cauti de lucru. Prieteni, colegi, fosti colegi, portaluri de recrutare. Incearca tot! Incearca sa nu te descurajezi. O alta solutie ese sa-ti iei un job, oricare ar fi el, eventual part-time, care sa te ajute sa-ti platesti facturile.