Asa tema de gandire nu am mai intalnit de multa vreme. Imi aminteste de compunerile pe care le faceam in scoala generala. Dar cumva romanul acesta a reusit sa ma determine sa incerc sa ma descopar pe mine si sa sap adanc in sufletul meu - eu, femeia care iubeste ca o vaca si se mandreste cu asta, copila care ii ofera mita lui Mos Craciun chiar in Ajun si tanara care recunoaste ce lectii (nu) a invatat in 27 de ani de viata. Da, sunt o enigma chiar si pentru mine, iar asta nu mai mira pe nimeni.
Citeste si: Vin alb sau vin rosu? Personalitatea femeilor, dezvaluita de un pahar
Insa trebuie sa recunosc ca Joanne Harris mi-a servit mingea la fileu. (Sau ar fi mai bine sa spun ca mi-a servit mingea intr-un pahar cu vin rosu.) Eu de ce nu m-am gandit la asta pana acum? Cum ar fi daca as putea sa imbuteliez un an din viata mea? Si daca as putea sa fac asta, ca printr-o minune, ce an as alege pentru acest vin? Si ce gust ar avea vinul meu, vinul care ar contine toate trairile mele din acele 365 de zile prinse in acea sticla magica si acoperita cu o eticheta pe care ar scrie simplu "Vin de Florentina"?
Poate raspunsul initial ar fi fost chiar anul nasterii mele. Poate un critic rafinat si cu un nas priceput in degustarea vinului ar fi gustat din recolta 1987 (din strugurii culesi din vita de vie care a rodit in curtea mea de la tara) si ar fi descris acest prim Vin de Florentina ca fiind "Usor intepator, cam timid la inceput, la fel de aromat ca o gutuie coapta si deloc zemoasa pe care o mananci intr-o zi de toamna tarzie, cu soare timid. Iar daca nu il bei corect, ajunge sa iti stea in gat".
Daca ar fi cu adevarat generos, degustatorul de vin care s-ar incumeta sa soarba din aceasta sticla ar mai adauga cateva trasaturi ale Vinului de Florentina din 1987: "Un vin naiv, la inceput de drum, care inainteaza cu pasi mici catre un gust superior. Dar sa nu uitam ca este un vin profan, care va trebui sa sufere multe transformari pana cand va ajunge la maturitate".
Dar nu am ales anul nasterii mele. Ar fi fost prea... "previzibil", ca sa citez o cunostinta din cercul meu de prieteni.
As putea imbutelia anul 2013 - un an teribil si oribil, in care pot sa zic ca am invatat cu adevarat ceva despre mine. Un degustator de vin iscusit ar descrie recolta din 2013 a Vinului de Florentina ca fiind "O acritura in adevaratul sens al vinului. O recolta de struguri culeasca mult prea devreme, de parca cel care a cules boabele de struguri ar fi fost orb si ar fi trait intr-o bula de sticla, izolat complet de restul lumii".
Bineinteles, degustatorul meu de vin nu s-ar opri aici si ar continua cu o descriere de tipul: "Se vede ca in cei 26 de ani, strugurii nu au dobandit inca acea valoare demna de un vin care se vrea a fi cu pretentii. Este un vin recomandat curajosilor, temerarilor, care ar fi pregatiti sa ia viata in piept dupa ce au petrecut 7 ani (si jumatate) intr-un Tibet cu solul arid, in care nu a crescut nimic. Un vin al supravietuitorilor, doar pentru bolta palatina pregatita sa guste ceva unic".
Dar iata ca nu am ales nici anul 2013. Recunosc, nu este un an de care as vrea sa imi amintesc. Asa ca mai bine sar peste el si incerc sa ii dau o sansa lui 2014.
Pun in balanta tot ce am trait in urma cu un an si fara sa imi dau seama, imi rasuna in minte proverbul "Cele bune sa se-adune, cele rele sa se spele". Cu siguranta in 2014 am avut parte si de bune, si de rele. Dar oare ar merita anul acesta sa fie imbuteliat si pus la pastrare pe raftul amintirilor mele? Sa vedem ce ar spune degustatorul de vin in acest caz, despre recolta din 2014:
"Un Vin de Florentina ceva mai matur, in care se simte un iz de strugure experimentat, tavalit, epuizat si stors din toate incheieturile si pe toate planurile - amoros, profesional, familial. Insa, cu toate acestea, in Vinul de Florentina din 2014 se amesteca trei arome distincte, care se completeaza frumos in aceasta licoare bine echilibrata: dulce - la fel ca primul sarut cu un barbat intr-o zi torida de vara, pe malul unui lac superb; amar precum incertitudinile si frustrarile adunate intr-un subsol al unui hotel in care foarte rar patrunde o raza de soare; si sarat - la fel ca lacrimile care curg din ochii unei fiice care stie ca nu mai trebuie sa se abtina sa nu planga pe holul unui spital, odata ce a ajuns acasa singura".
Nu, acum stiu cu siguranta ca nu as alege sa imbuteliez anul 2014. Pentru ca se anunta de pe acum ca 2015 va fi un an bun, cu o recolta bogata - sper eu - pe toate planurile. Asa ca astept cu nerabdare toamna, cand se numara bobocii si se culeg strugurii pentru un nou vin de Florentina.
Raspunde-mi sincer, daca ai putea imbutelia un an al vietii tale, ce an ai alege pentru sticla ce iti va purta numele?
Când ai respectat ultima dată o (pr)omisiune?
Frica este o superputere! Tu o ai?
