"Problema mea este ca nu pot sa-l iert pe prietenul meu pentru ca m-a tradat, cu toate ca mi-as dori sa fac acest lucru. Totul a inceput cam in urma cu un an cand eu am trecut printr-o perioada mai putin fasta si cred ca am devenit mai egocentrica si mai absorbita de problemele mele, indepartandu-l pe el incet-incet. Insa nu m-am gandit nicio clipa ca el s-ar putea refugia in bratele altei femei. Mea culpa. De fapt, cred ca lucrurile au inceput chiar de mai devreme cand eu ii mai povesteam ca ma inteleg cu un coleg de serviciu, iar prietenul meu a luat acest lucru foarte personal si cred ca a pus schimbarea mea de dispozitie pe seama "legaturii" mele cu acest coleg. In realitate nu era nimic intre noi, cel putin nu din partea mea. Si, in consecinta, cand a prins momentul a incercat sa se razbune fugind, cred eu si sustinand si el, de responsabilitatea relatiei noastre s-a lasat dus de val. La un moment dat mi-a marturisit de afectiunea lui pentru cealalta persoana, m-a rugat sa-l ajut, sa fim din nou ca inainte, eu am fost la randul meu foarte ranita, nu ne-am mai inteles, m-am mutat la o prietena si in acest timp el s-a culcat cu o alta femeie. El sustine ca actul nu s-a consumat pentru ca s-a speriat foarte tare de ceea ce face si si-a dat seama ca nu are nicio treaba cu persoana respectiva, ca era doar un refugiu, o supapa si ca pe mine ma vrea, numai sa ne intelegem si sa nu ne mai certam.
Eu l-am inteles pe el, cum spuneati si dumneavoastra intr-un articol, cred ca infidelitatea lui a fost o reactie, dar nu reusesc sa accept faptul ca a putut merge atat de departe".
Infidelitatea cuplului atrage de multe ori multe conflicte interioare. In fapt, analiza lor releva cu usurinta faptul ca aceste trairi conflictuale exista anterior actului infidelitatii. Exista terapii individuale si de cuplu care pleaca de la acest simptom, al infidelitatii. Dar mereu analiza lor aduce cu usurinta in fata trecutul si problemele reale ale cuplului si ale unei persoane. Prin probleme reale intelegem conflictualitatea specifica fiecarei persoane. Aceste conflicte sunt create pe o istorie individuala si pe relatii vechi care devin in mod manifest dominante. Relatia de obiect este una interioara, subiectiva. O asezare a unei fantasme este deseori intalnita in aceste situatii.
1) A devenit mai rece, retrasa, mai izolata de el. Aici ceea ce ar fi de inteles ar fi cum de a fost posibil acest lucru si care este legatura celor doi. Dificultatile celor doi sunt deja prezente, le sesizati?
2) El apeleaza la ”bratele altei femei” – aici pare o consecinta directa. In fapt, este transformarea in manifest a ceea ce exista deja insa era ascuns de buna functionare a relatiei.
3) Ideea de razbunare avansata presupune ca toate aceste momente sunt in relatie unele cu altele si, implicit, cu legatura celor doi, ele nu sunt individuale, ci si ale legaturii de cuplu.
Aceasta desfasurare este o structura clasica si apare cu usurinta in orice terapie care pleaca de la aceasta situatie, indiferent daca este individuala sau de cuplu. Intelegerea si functionarea ei precum si asocierea cu istoria si relatiile interioare dureaza o perioada lunga, dar este o situatie-simptom, construita in timp si care pre-exista cuplului. Adica faptul ca acest lucru se intampla, ca apare tema infidelitatii nu este exclusiv generat de faptul ca ei s-au intalnit, ci si de modul in care cei doi inteleg relatiile, de fantasmele lor, de relatiile din familie, de nevoile lor profunde.
Problema eterna pe care o pun multe persoane care sunt in aceasta situatie este tendinta foarte impulsiva de a depasi conflictul prin anularea lui. Aceasta se traduce deseori prin ”graba” de a contacta un divort sau prin decizia la fel de impulsiva de ”a ierta”. Folosesc ghilimele pentru ca fac referire la un verb care suna foarte vag si nu are o acoperire. Dar despre aceasta altadata. Pericolul impulsivitatii vine din evacuarea conflictului – persoanele nu reusesc sa pastreze conflictul care exprima parti din ceea ce sunt ei si incearca sa elimine o parte importanta din ei printr-un act concret.