Cercetătorii le-au cerut inițial participanților să se abțină de la băuturi îndulcite cu zahăr timp de patru săptămâni. După aceea au început să bea de trei ori pe zi băuturi îndulcite cu fructoză, zaharoză sau glucoză, un consum zilnic de 80 g de zahăr. Un al patrulea grup de participanți au continuat abstinența de la băuturi îndulcite.
Pentru a urmări cum i-a afectat pe participanți zahărul adăugat, cercetătorii au utilizat markeri, substanțe care pot fi urmărite în traseul prin organism.
În general, s-a constatat că participanții n-au consumat mai multe calorii decât înaintea studiului. Autorii au presupus că băuturile îndulcite au mărit senzația de sațietate, micșorând consumul de calorii din alte surse.
Cercetătorii au mai raportat și că, deși participanții au consumat același număr de calorii, introducerea în dietă a băuturilor îndulcite cu zahăr le-a afectat starea generală de sănătate.
Participanții care au consumat băuturi îndulcite cu fructoză au produs de două ori mai multă grăsime decât cei cu băuturi îndulcite cu glucoză și cei care s-au abținut de la băuturi îndulcite.
„Era cazul și la 12 ore după ultima masă sau consum de zahăr”, a declarat dr. Philipp Gerber de la Departamentul de Endocrinologie, Diabetologie și Nutriție Clinică de la Universitatea din Zürich.
Grăsimea produsă de ficat provoacă probleme serioase de sănătate, ca diabetul tip 2 și depunerea de grăsime non-alcoolică pe ficat.
O descoperire surprinzătoare a cercetătorilor a fost că zaharoza – sau zahărul de masă, forma cel mai des consumată de oameni – stimulează producția de grăsime ușor mai mult decât aceeași cantitate de fructoză. Până acum, cei mai mulți oameni de știință credeau că este mai probabil ca fructoza să provoace asemenea efecte, potrivit HotNews.ro.
Dr. Gerber notează că elvețianul obișnuit nu respectă recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății de limitare a consumului zilnic de zahăr la 25 g. „Rezultatele noastre sunt un pas critic în cercetarea efectelor dăunătoare ale zahărului adăugat și vor fi foarte importante în viitoare recomandări de nutriție”.
Oamenii de știință au admis și că cercetarea are anumite limitări.
Ei au spus că au avut „puțin control” asupra respectării cerințelor studiului de către participanți și nu le-au cunoscut „capacitatea intestinală”. Cu alte cuvinte, necunoașterea toleranței individuale la fructoză a participanților ar fi putut duce la variații în rezultate.