Arborele poate fi găsit în Caraibe, Bahamas, zone din nordul Americii de Sud, Insulele Galapagos şi chiar şi statul American Florida.
Când spaniolii l-au descoperit în timpul cuceririi celor două Americi, l-au numit "arbol de la muerte", ceea ce înseamnă "copacul morţii".
O simplă atingere a scoarţei acestui copac se soldează cu arsuri chimice, dar adevăratul pericol se ascunde în spatele fructelor arborelui manchineel. Ingerarea fructului cu miros dulce şi îmbietor provoacă vărsături severe, diaree şi convulsii.
Nicola Strickland, radiolog, a scris despre "merele morţii" după o vacanţă petrecută în Caraibe, când a făcut imprudenţa de a gusta, împreună cu un prieten, din aceste fructe extrem de periculoase. La câteva secunde de la ingerare, gustul uşor piperat s-a transformat într-o senzaţie de arsură puternică, iar cei doi nu mai puteau respira corespunzător, din cauza închiderii căilor respiratorii. La scurt timp au apărut dureri puternice la nivelul gâtului, pe măsură ce toxina din aceste fructe se infiltra în ganglionii limfatici. Strickland şi prietenul său au fost norocoşi şi au supravieţuit, întrucât au ingerat o cantitate mică din acest "măr al morţii".
Fiecare parte a arborelui manchineel conţine toxine, de la scoarţă şi până la sevă. Există poveşti care atestă folosirea sevei ca instrument de tortură, metodă ce presupunea legarea subiectului de copac, în aşteptarea ploii care împrăştia seva solubilă, plină de toxine, peste corpul celui torturat. La contactul cu pielea, seva provoacă arsuri şi iritaţii severe.
Din păcate, deşi periculos, arborele nu poate fi tăiat şi ars, întrucât fumul eliberat provoacă iritaţii majore ale ochilor şi poate cauza chiar şi orbirea temporară.
Singurele care nu par a fi deranjate de proprietăţile temutului "arbore al morţii" sunt iguanele, care trăiesc liniştite pe ramurile acestuia şi se hrănesc cu fructele atât de toxice pentru organismul uman.