Ne-am dori să ieşim din ele, dar, din motive pe care nu le înţelegem, rămânem în această situaţie şi suferim. De ce?
Primul aspect care ar trebui menţionat este că orice relaţie, (chiar dacă este una toxică), este despre tine, nu despre celălalt. Celălalt este doar o oglindire a ta. Astfel, este extrem de important felul în care te porţi, ce faci, ce responsabilităţi îţi asumi în această relaţie, cât preţuieşti omul de lângă tine, cât de mult îţi pasă de el, câtă iubire, compasiune şi empatie manifeşti faţă de celălalt. Iar aici nu vorbim de teorie, despre cum ne imaginăm că ar fi bine să facem, ci despre ceea ce facem practic, concret, în relaţia în care ne aflăm.
Relaţia de cuplu poate fi unul dintre cele mai puternice instrumente de autocunoaştere, dacă este folosit corect, pentru că scoate la lumină aspecte de la nivel de subconştient despre propria persoană.
De ce alegem o anumită tipologie de partener de cuplu, şi nu alta?
O explicaţie ar fi aceea că alegem parteneri care se află pe acelaşi nivel de dezvoltare cu noi şi pe care, conform legii atracţiei, îi atragem în viaţa noastră.
O altă explicaţie ar fi aceea că avem de învăţat şi apoi de integrat nişte lecţii, iar aceste relaţii ne conferă contextul propice pentru a ni le însuşi.
Totodată, demn de menţionat este şi faptul că atragem parteneri care au aceleaşi aspecte emoţionale de vindecat ca şi noi (traume, credinţe, tipare etc), parteneri care sunt o oglindire a capacităţii noastre de alegere şi a convingerilor, credinţelor, care stau în spatele alegerilor noastre.
Să luăm câteva exemple:
- dacă ai crescut într-o familie în care părinţii tăi au fost cei care au luat întotdeauna decizii pentru tine, au fost excesiv de autoritari sau exagerat de protectivi sau anxiosi în ceea ce te priveşte, în relaţia de cuplu te poţi regăsi în ipostaza în care nu ai încredere în tine, în instinctele tale şi, sub influenţa fricii, nici măcar nu poţi lua decizii sănătoase pentru viaţa ta.
- dacă mama ta a trăit toată viaţa într-o relaţie abuzivă, din care nu a putut să se desprindă, poate că ai preluat tiparul sacrificiului şi sub influenţa lui funcţionezi acum, adult fiind. Acest aşa-zis “sacrificiu” poate însemna, de fapt, o lipsă a iubirii de sine, o stimă de sine foarte scăzută, o idealizare excesivă a partenerului.
Această stare de fapt nu are legatură cu realitatea şi poate aduce multă suferinţă şi o tendinţă continuă de a ne “agăţa” de celălalt. Mai mult, prin această identificare a noastră cu sacrificiul în cadrul relaţiei, mai putem induce partenerului şi ideea că nu merităm să ne iubească, să ne respecte, să ne valorizeze.
Semnificativ este faptul că, în genere, preluăm tiparul de iubire dintre parinţii nostri, tipar pe care l-am văzut şi pe care l-am preluat ulterior din familia în care am crescut. Astfel, ajungem să reproducem acest tipar în relaţia actuală de cuplu.
Alte cazuri pot fi:
- Faptul că ai convingerea că nu meriţi să fii iubită, caz în care vei atrage numai relaţii nesănătoase. Astfel, aceste relaţii îţi vor oglindi credinţa pe care o ai: că nu meriţi să fii iubită.
- Poate ai frica de a nu te descurca singură? Sau frica de singurătate? Sau teama că nu găseşti pe altcineva mai potrivit? Sau este vorba doar de faptul că nu-ţi poţi imagina şi altfel de iubire? Sau îţi e teamă că poţi pierde statutul social sau identitatea pe care ţi le asigură partenerul de viaţă? Poate îţi este frică de ce vor spune ceilalţi sau pur şi simplu este vorba de obisnuinţă.
Cum ieşim din relaţiile toxice?
Prin conştientizarea motivelor pentru care facem alegerea de a sta în relaţii toxice, putem vindeca aceste aspecte şi reuşi, astfel, să ne desprindem şi să atragem în viaţa noastră relaţii care să ne împlinească. Câteva întrebări pe care merită să ni le punem, dacă ne aflăm într-o astfel de situaţie, ar fi acestea:
Ce mă ţine în această relaţie?
Ce îmi oferă şi cred că nu pot să îmi asigur singur/a?
De ce îmi este teamă să plec din această relaţie?
Stă în puterea noastră să decidem ce facem cu aceste relaţii. Şi avem o mare responsabilitate faţă de deciziile pe care le luam, în sensul de a ni le asuma. Odată asumate, ştim că primim ceea ce am ales fără a mai cauta alţi vinovaţi, fără a ne percepe victime sau a considera că alţii sunt motivele nefericirii noastre.
Doina Enache, Holistic Development Coach
www.upperself.ro