Sau, când nu aveau de ales, îşi "încuiau" fiicele, ca să spunem aşa, într-o centură de castitate pentru a le păstra virginitatea pentru o căsătorie aranjată. Toată lumea ştia despre aceste centuri de castitate. Dar lucrurile pe care toată lumea le cunoaşte nu sunt întotdeauna şi adevărate.
Profesorul Albrecht Classen a scris o carte pentru a distruge miturile legate de centurile de castitate.
"Ca specialist în epoca medievală, într-o zi m-am gândit: eu nu mai pot suporta acest lucru", spune Albrecht Classen, un profesor de la Universitatea din Arizona, de la departamentul de Ştiinţe Germane.
El s-a hotărât să dezgroape adevărata istorie a centurilor de castitate. "Este un subiect de cercetare destul de concis, astfel că aş putea acoperi tot ceea ce s-a scris vreodată despre el şi dintr-o singură mişcare aş distruge acest mit", spune profesorul Albrecht Classen.
Iată adevărul: Centurile de castitate, realizate din metal şi folosite pentru a asigura fidelitatea persoanelor de sex feminin, nu au existat niciodată cu adevărat.
Aşadar, de unde provin toate referinţele istorice, toate piesele afişate în muzee, arta şi toate "cunoştinţele comune" de care am auzit noi toţi? Din ficţiune, din basme şi fantezie. În definitiv, avem aceeaşi dovadă şi în cazul unicornilor. Dovezile istorice ale centurilor de castitate sunt prezentate şi explicate de site-ul Atlas Obscura.
Atunci când luăm în considerare dovezile pentru a arăta că centurile de castitate medievale au existat, aşa cum a făcut profesorul Classen în cartea sa, intitulată "The Medieval Chastity Belt: A Myth-making Process", lucrurile devin destul de clare şi ne dăm seama că nu există multe aşa-zise dovezi.
În primul rând, nu există chiar atât de multe imagini şi reprezentări ale folosirii centurilor de castitate, şi există chiar mai puţine exemplare fizice. Iar cele câteva lucrări scrise pe tema centurii de castitate se bazează foarte mult pe alte lucrări sau cărţi, iar toate citează aceleaşi câteva exemple.
"Ai o mulţime de reprezentări literare, dar foarte puţine referinţe istorice la ideea unui bărbat care pune o centură de castitate pe soţia sa", spune profesorul Classen. Şi orice referire literară la o centură de castitate este mai degrabă o alegorie sau o satiră.
Cel mai vechi desen existent care reprezintă o centură de castitate a apărut în 1405, într-o lucrare de inginerie militară numită Bellifortis. Iar desenul a apărut printre alte modele detaliate şi desene ce reprezentau catapulte, armuri, dispozitive de tortură şi alte instrumente de război.
Dar nu tot ce apărea în această carte era ceva serios. Incluse în acest codex sunt nişte obiecte extrem de fanteziste care puteau să îi facă pe oameni invizibili. Deşi centura de castitate a fost descrisă destul de în detaliu, nimeni nu a găsit vreodată un exemplu fizic care să dateze din această perioadă. Cel mai probabil şi această imagine de la 1405 este o glumă.
Începând din secolul al 16-lea, centura de castitate a început să apară tot mai frecvent în ilustraţii, gravuri, xilogravuri şi desene. De obicei, o scenă arăta în felul următor: soţul, adeseori un soţ mai în vârstă, urma să plece într-o călătorie.
Soţia sa era reprezentată de cele mai multe ori parţial goală, purtând lenjerie intimă de metal. Dar undeva în această imagine, amantul ei era deja nerăbdător, aşteptând ca soţul să plece, având în mână o copie a cheii de la centura de castitate. Sursa.