La 40 de zile după Înviere, Iisus s-a arătat apostolilor pentru a le oferi ultimele învăţături, iar apoi, sub ochii acestora, s-a înălţat la cer, punând capăt astfel misiunii sale pe pământ.
În ziua de Înălţare, creştinii încetează să se mai salute spunând "Hristos a înviat" şi îşi spun "Hristos s-a înălţat" respectiv "Adevărat că s-a înălţat".
Obieciurile şi tradiţiile existente cu privire la această zi se află în strânsă legătură cu venirea verii, dar şi cu sufletele celor ce nu se mai află printre noi. Se spune că cine moare de Înălţarea Domnului ajunge direct în Rai.
Pentru a se feri de duhurile rele ce rătăcesc pe pământ în această zi, femeile obişnuiesc să se lege în talie cu frunze de leuştean, aşa cum şi Iisus avea în jurul mijlocului atunci când s-a înălţat la ceruri . Tot femeile dau şi de pomană ceapă verde, rachiu şi lapte dulce fiert pentru sufletele celor morţi.
Pentru a-şi proteja gospădăria, femeile nu împrumută sare în ziua de Înălţare şi nu fac focul în casă.
În popor, această zi mai poartă şi numele de Paştele Cailor pentru că se spune că în această zi caii scăpau la iarbă verde şi mâncau pe săturate. În restul anului, aceştia nu se satură niciodată pentru că Fecioara Maria i-a blestemat. Atunci când l-a născut pe Iisus, Maria l-a acoperit pe acesta cu fân pentru a nu fi descoperit de Irod. În timp ce boii s-au hrănit cu măsură din fânul care era pus în jurul Mântuitorului, caii lacomi au mâncat şi fânul ce îl acoperea. Atunci Fecioara i-a blestemat pe cai şi i-a binecuvântat pe boi.