Sânzienele sau Drăgaica sunt sărbători de origine păgână, cu semnificaţie agrară, care desemnează începerea unui nou ciclu. Această sărbătoare nu este celebrată în mod întâmplător în apropierea Solstiţiului de vară.
Sânzienele sunt considerate, în popor, fiinţe frumoase de sex feminin, care umblă prin păduri şi pe câmpuri nebătute de picior de om. Se spune că în noaptea de 23 spre 24 iunie, Sânzienele cântă şi dansează, aduc fertilitate femeilor şi animalelor şi tămăduiesc bolile. Spre deosebire de Rusalii, care sunt considerate fiinţe rele, Sânzienele sunt bune.
În ziua de Sânziene fecioarele care vor să îşi viseze ursitul culeg flori pentru a le pune seara sub pernă. De asemenea, femeile care vor să afle dacă se mărită în vara care începe, fac coroniţe de flori pe care le lasă în grădină peste noapte. Dacă dimineaţa acestea sunt acoperite de rouă, atunci măritişul este o certitudine. Florile culese de Sânziene trebuie să fie culese în zorii zilei, înainte ca roua să se ridice, însă nu trebuie să fie smulse ci tăiate dintr-o singură mişcare.
Coroniţele de flori în ziua de Sânziene sunt ţinute la capul patului de către tinerele fete pentru a fi protejate de spiritele rele, dar şi pentru a avea vise frumoase tot anul.
În această zi este interzis să muncim. În popor, se spune că cine munceşte câmpul sau în gospodărie în această zi, poate fi trăznit de fulger.
În ziua de 24 iunie, dis de dimineaţă, se joacă Drăgaica. Un grup de fete dintre care una este îmbrăcată precum o mireasă şi împodobită cu spice de grâu, porneşte pe uliţe şi pe ogoare, cântânt şi dansând. Alaiul Drăgaicei fereşte roadele de stricăciuni.
De Sânzieme are loc şi Amuţirea Cucului. Se spune că Sânzienele fac cucul să tacă, iar dacă acesta nu mai cântă înainte de această sărbătoare înseamnă că vine o vară secetoasă.
În mai multe zone din ţară cu ocazia acestei sărbători se organizează bâlciuri al căror scop este ca fetele şi flăcăii din sate diferite să se cunoască pentru a se căsători pe viitor.