În Joia Mare se face ultima pomenire a morţilor din Postul Paştelui şi are loc Denia celor 12 Evanghelii. Fetele tinere din zona de sud a ţării iau cu ele o sfoară subţire, pe care fac câte un nod după fiecare evanghelie citită, în timp ce îşi pun câte o dorinţi. Se spune că, pe parcursul anului, trebuie să dezlegi fiecare nod pe măsura ce dorinţele ţi se împlinesc. De asemenea, sfoara se pune sub pernă pentru ca tinerele să îşi cunoască în vis ursitul.
În Joia Patimilor, gospodinele trebuie să înroşească ouăle, despre care se spune că nu se vor strica tot anul. Gospodarii care vor să îşi ferească recoltele de grindină trebuie să îngroape un ou roşu vopsit în Joia Mare în pământ. Şi pasca se face tot în această zi.
În noaptea de dinaintea acestei zile sfinte se spune că se deschid mormintele iar sufletele morţilor se întorc acasă. Aşadar, e indicat ca bărbaţii să aprindă la poartă, în zorii zilei, focuri pentru întâmpinarea sufletelor acestora. Femeile merg la biserică şi împart colaci şi miere. De asemenea, în unele zone ale ţării se împarte dis de dimineaţă orez cu prune.
Credincioşii care s-au spovedit deja merg la împărtăşanie în Joia Mare. Se spune că cine munceşte în această zi va fi leneş tot anul, iar pământurile sale nu vor fi roditoare.
La sat, se spune că în Joia Mare se ard toate gunoaiele de peste iarnă pentru a feri casa de şerpi. Gospodinele care îşi doresc să aibă mulţi cocoşi, trebuie să pună cloşca pe ouă în Joia Neagră pentru că aşa vor ieşi din ouă numai cocoşi.
Până în ultima joi de dinaintea Paştelui, adică până la Joia Mare, femeile trebuie să termine de tors cânepa. În unele sate în care tradiţiile se respectă cu stricteţe, o femeie bătrână din sat lua casele la rând şi ardea cânepa rămasă netoarsă.
În unele părţi din Ardeal, un flăcău desemnat de comunitate striga în gura mare păcatele înfăptuite de fete şi feciori în Postul Paştelui.